luni, 11 octombrie 2010

Fază de fază

Hello măi dragilor,
Azi s-a petrecut o chestie tare de tot!
Vineri am primit un mail precum că azi va fi un meeting pe teme de noi politici de securitate care s-au introdus in cadrul companiei!
Ceva de genu':

It is a pleasure to invite you to “MNI Security Policies and Security awareness” meeting which will be delivered in Ag. Neratziotissis 1st Floor Main Conference Room by Mr. xxx xxxx (un fel de şef la sistemişti) and Mr YYY YYYY (dă big bos).
I would like to inform you that the meeting will be illustrated as follows:

Date : Monday 11 October 2010
Time : 09:45 – 10:30

For any further information do not hesitate to contact HR Department.
Thank you all very much.
Best regards
xxx xxxx


Întrucât era ceasu' 9:15, m-am gândit că am timp să mă duc acolo unde şi regele merge singur, ca să rezolv o problema care nu mai suporta amânare! Zis şi făcut!
Am petrecut ceva clipe acolo, după care am ieşit victorios!
Nici nu a apucat să mi se şteargă bine rânjetul tâmp de pe figură, că m-a luat în primire o colegă zicându-mi că s-a devansat meetingul, şi că să merg în sala de şedinţe!
M-am gândit că de-abia se adună lumea, deci nu m-am grăbit! Mi-am luat tacticos un caiet, am stat să mă gândesc câteva momente ce pix (pixuri) să-mi iau, dacă să-mi iau şi roşu şi albastru, sau doar unu' negru...
Mă rog, probleme...
Într-un final mi-am deplasat şi io fizicul la meeting. Adică cu un etaj mai jos! Acolo, pe hol, un nene pe care îl mai văzusem de câteva ori prin firmă, dar căruia nu i-am dat importanţă niciodată! Salut Salut şi atât!
Am schimbat o glumă repede cu el (genu' Pe mine mă aşteaptă lumea? Uau, ce persoană importantă am ajuns!) şi-am intrat în sală! Bineînţeles că nu mai era nici un loc liber! Domnul XXX XXXX, văzând situaţia, mi-a cedat scaunul lui, că oricum el trebuia să prezinte nuş'ce. Scaun care bineînţeles era chiar în faţă, lângă şef!


Asta e! M-am aşezat pe scaunu' ăla, dacă altu' n-aveam! Mai trece 1 minut şi vine nenea ăla de făcusem io glume cu el pe hol! Se aşează în scaunul lui dă big bos! Zic : io-te un kamikaze!
Numa' că nenea ăla începe chiar să vorbească!

Stai aşa! STAI AŞA OLEACĂ!
Mă întorc la Adi (care stătea chiar lângă mine) şi-l întreb: Cine-i mă ăsta? Nu trebuia să vorbească şerifu'?
La care face Adi o faţă din aia ciudată şi mă întreabă: Tu faci mişto de mine?
Io: Nu mă!
El: Păi ăsta-i şerifu'!

Io am trăit până acum cu impresia că şerifu' este altu'! Unu' de-l vedeam mai mereu prin firmă, care se plimba important pe ici pe colo! Şi cum nimeni nu mi-a zis până acum, si nici nu am fost prezentaţi când ne-am angajat (ni s-a spus că nu era în ţară) puteam foarte bine să termin contractu' aici fără să ştiu cine e şerifu'!
Ce poate fi mai tare ca asta? Să munceşti aproape un an de zile undeva şi să nu-ţi cunoşti şerifu'?

Cre' că numai io sunt în stare de un ca asta!

Ai vă pup!
Ciao!

2 comentarii:

Belun spunea...

si cand ai dat noroc cu el erai murdar ?

Mishu expatu' spunea...

Mă, io obişnuiesc să mă spăl după, da' cred că spiritul era...

Trimiteți un comentariu