'Ai di capu mieu

Hai bonjour ma copii! Si La multi ani, ca nu ne-am auzit pe anu' asta deloc!
Ziceam eu ca nu ne mai auzim, da' se pare ca nu se poate! Lucrurile se intampla, deci tre' sa povestesc despre ele! Nu?

In primul rand va urez un an nou mai bun ca ala de-a trecut, mai multe parale in portofele si multa sanatate! Sau noroc? Cum naiba era? A! Da! Cica noroc! Ca sanatate au avut si aia de pe Titanic!

In alta ordine de idei, chiar daca nu duceam dorul, sunt iar in situatia de expat! Lite de data asta, ca-s numa' 3 saptamani! E ca un concediu cum ar veni! E in Italia, mai precis Biella. Pentru cei care nu stiu, e orasul unde am mai fost de vreo 5-6 ori in decursul celor trei ani cat am lucrat la firma unde munceam inainte de episodul Grecia si unde, de altfel, m-am si intors. Si ce puteam sa fac daca tot m-am intors? Sa merg in Italia, nu? Logic!

Iata-ma dara deci iar pe drumuri! Numa' ca drumu' asta o sa ramana in memoria mea ca unul foarte nasol! Cel putin asa a inceput!
Dar s-o luam pe indelete!
Luni dimineata! Lunea asta! Ma trezesc io cu noaptea in cap, ma pregatesc, imi fac o cafea (sau nici p-aia n-am apucat s-o fac?) si ma imbrac! Ca sa fiu eu mai sigur, ma pune naiba sa-mi cantaresc trolerul, ca sa nu am probleme la aeroport! Buna idee! Avea fix 24 de chile! Offff! Treaba asta trebuia facuta cu o seara inainte, nu? Da! Da' cine mai statea la sprituri cu prietenii? Deci m-apus io sa fac o analiza cu ce-as mai putea expulza din respectivul troler! Haine! Out! Pun din nou pe cantar: 22 chile! Naspa din nou! Ma mai uit io prin el oleaca, scot o pereche de incaltari si coolerul de la lectop si gata! Numa' ca pe-alea chiar nu le puteam lasa acasa! Deci inca o sacosa! Buuun! Ma uit io la cias... VALEEEEU! Hai mai repede ca pierdem trenu! Ies in fata blocului (fara bagaje), traversez strada sa iau un taxi (zapada de juma'de metru) parcheaza taxiul, ma duc inapoi sa iau bagajele, urc in taxi si da-i drumu'! Asa ar fi fost ordinea fireasca, nu? Ei bine, nu! Patina taxiul ca naiba! Se bagase desteptul intr-un morman mare de zapada! M'am dat jos, am impins vreo 5 minute in fel si chip... neam nu se urnea! Deja incepusem sa transpir! Ma gandeam sa ma duc sa iau alt taxi, ca deja mai erau 25 de minute si pleca trenu'! Noroc ca-mi luasem bilete cu o zi inainte! Prevazator, ce mai! Mai fac o incercare si BINGO! We are on the road bebe!
Ochei!
Da'i cocs pan'la gara! Ajung! Prind trenul! Bravo!
Pe tren plictiseala mare mon cher! Ma mai joc oleaca pe telefon, intru pe mess, gasesc pe un prieten mai matinal, schimb 2 vorbe 3 minciuni cu el, aranjez chiar sa ne intalnim in Bucuresti la un compot (daca vine el la gara) si gata! Ia sa ma bag la un film, ca tot avem priza in tren acum, nu? Scot io lectopu' din rucsac, scot alimentatoru'... Hopaa! Asa voiam! Numa' ca nu prea exista acel alimentator! Verific eu inca o data, printre celelalte 128723489723 de cabluri si cablulete. Numai alimentatorul de la lectop nu era. Sun la nevasta-mea, o intreb (dupa ce i-am dat buna-dimineata, bineinteles):
- Auzi, nu cumva in sufragerie, in priza, e un alimentator de laptop?
- Ba da!
Buuuun!
In nici un caz nu pot sta 3 saptamani fara lectop! Aia-i clar!
Solutii?
Mintea mea lucreaza rapid! Prea rapid cateodata! Scot telefonu' si-l sun pe amicu' cu care tre' sa beau compot!
- Ba nene, scoate-ma din rahat! Io am intrat, tu sa ma scoti!
Ii povestesc io omului ce si cum, il pun pe dat telefoane, pe drumuri, pe ce vrea el, numa' sa-mi gaseasca un alimentator pentru agregat! O fi crezut omu' ca de fapt io asta am intentionat din prima!
Sa stii ma Striantza ca nu asta am intentionat din prima!
Ajung io in Bucale, trac la mecdonald, imi iau o cafea si ceva de ciuguleala si ma pun pe asteptat! Trece timpu ca nebunu'!
Telefoane: Hai ma, mai vii azi? Da ma, ai rabdare!
Intr-un final apare si amicu' cu alimentatoru'; ma uit la ceas: nu mai era timp decat sa ne pupam si atat! Ne-am pupat si-atat! Tai-o la taxi!
Ma rog, nu are sens sa va mai povestesc si despre calatoria cu avionu' ca nu va intereseaza pe voi cum dorm io! Doar atat sa va zic: deoarece nu au gasit zbor direct, colegii de la firma care se ocupa cu astea mi-au luat zbor Bucuresti - Milano cu escala la Frankfurt! Bun asa!
Ajung io in aeroportul final, ma asez ca tot omu' la recuperare bagaje si incep s-astept! Si astept! Si astept! Cand am observat aceleasi bagaje ca se invarteau deja de vreo 3 ori si al meu nu mai venea, ma duc la biroul de bagaje!
Bineinteles ca bagajul meu ramasese in Frankfurt! Ca n-au avut timp sa-l incarce! Numai al meu!
Ma rog, zice cucoana aia ca o sa ajunga cu urmatorul avion (care ajungea la 22:00) si ca o sa mi-l trimita a doua zi cu un curier! Mdea! Asta e! Ghinion! Ies eu din aeroport sa ma intalnesc cu omu' cu masina care trebuia sa ma astepte! Il gasesc usor. Ne urcam in masina (de data asta au trimis o duba, din aia cu e la maxi-taxi, Mercedes Sprinter cu 14 locuri). Mdea! Criza nene!
Plecam noi spre Biella, incepem sa palavragim (io cu italiana mea din 2 in doi, mai stia si baiatu' ala oleaca de engleza), da' io tot suparat eram din cauza bagajului! Numa' ca la un moment dat mi-a mai trecut supararea! Nu ca as fi avut vreo bucurie, ci pentru ca baietasul ala mergea cu 160 - 170! Pe autostrada ce-i drept, da' totusi, va ziceam ca era o duba, nu? Am incercat io sa-l intreb daca nu sunt radare, daca nu ii e frica de amenda, ... chestii din astea! Da' n-a tinut!
Ma rog, ideea e ca nu am mai simtit supararea! Am ajuns, m-am cazat, m-a asteptat omu sa ma duca si la supermarket!
...
bla bla bla
...
bla bla bla
...
Adica nu mai e ceva demn de a fi povestit! Doar ca am adormit cu gandul la bagaju' meu si la sarmalutele si snitelele din el! Snitelele io le-am facut, duminica dimineata! Si a fost pentru prima data cand am executat snitele! Si nici nu am gustat din ele! Nevasta-mea in schimb a gustat! Si cica ar fi bune rau!
A! Si nici cablu de retea nu am! Ca e in bagaj! Aici, in apartamentul unde stau, au internet, dar e doar priza in perete! Cablu tre' sa-ti aduci la pachet! Da' io stiam asta, ca nu e prima oara cand stau in apartamentu' asta! Da' prima oara nu stiam! Si cine umbla prin oras, sa gaseasca cablu de retea? Baiatu'! Si cine a dat 9,9 euro pe un cablu de retea de 2 m? Tot baiatu'! De-al naibii nu l-am lasat nici io in apartament! Port cablul ala dupa mine peste tot! Bine, ca in bagaj mai am si un cablu de 10m! Ala ar fi ca un fel de uairles, ca pot sa ma plimb cu laptopul peste tot!
Oricum, a venit si ziua de ieri! La prima ora ma suna bucurosi aia de la firma de curierat, ca bagajul meu a fost gasit (stiam ma tanpitilor) si ca urmeaza sa mi-l livreze a doua zi!
WHAAAT? CEEEE? Cum adica? Stati ma fratilor oleaca! Io sunt aici fiul ploii! N-am nimic, nici pijamale, nici toale, ce naiba...
Asta eram eu vorbind cu aia! Numa' ca am observat eu ca la un moment dat vorbeam singur! Adica dupa ce le-am dat adresa unde puteam fi gasit, mi-au inchis telefonu' in nas!
Pana mea! Incep sa-mi amintesc de italieni!
Ma resemnez, ma duc la birou, bla bla bla... trece ziua! Fac rost de-un cablu de retea de la birou! Macar atat! Ajung acasa, bag cablul, e net! URAAAA! Pot sa vorbesc acasa!
As fi folosit io aifonu din dotare, da' e blocat pe Orange Romania, si nici nu poate fi deblocat! Ca are ultima varianta de soft! Si am pe el si Skype, si Mess, ... si oferta la astia cu netu' pre-pay e super-meseriasa... Da' na! Nu le poti avea pe toate, nu?
Trece si ziua de ieri!
A venit ziua de azi! Dimineata m-am tot foit, cu gandul ca acum acum poate vine bagajul! N-a venit! Ma duc io la birou, ma iau cu treaba... da' parca nu mergea! Am stat io pana pe la pranz, si, daca am vazut ca nu ma suna nimeni, am inceput io sa dau telefoane!
Prima data la biroul de bagaje de la aeroport! Acolo, dupa ce ascultam un robot si bagam numarul de pe reclamatie, tot robotu' ala imi zicea ca bagajul meu a fost gasit (STIU ASTA MASINA TAMPITA) si ca a fost trimis firmei de curierat care mi-l va livra (SI ASTA O STIU)! Si gata! Finish!
Buun!
Sun la firma de curierat! No answer! Mai sun o data! Si inca o data! Si inca o data! Si inca o data! Si inca o data! P..a (ca am zis ca nu vrobesc urat, nu?)!
Incep sa-mi fac griji! Ma gandesc numai la mancarea aia! Una - ca nu am apucat sa gust din snitelele alea si Doi- ca s-a stricat si daca incepe sa puta, hainele mele vor puti si ele! Si n-am ce sa le mai fac decat sa le bag pe toate la masina! Asta inseamna sa-mi mai cumpar un rand de tricou, chiloti, ciorapi (pe langa alea de le-am cumparat deja). Deja incep sa fac spume!
CU PI..DA MAMILOR VOASTRE PUTETI MA SA FITI ASA DE NESIMTITI? Dam o carca de bani pe bilet, si, daca se intampla o chestie din asta (ca se poate intampla, nu zice nimeni nimic) atunci parca-i concurs: care-si bate joc mai tare de fraier!
Deja fierb! Iau legatura cu colegii de la firma! Ii bag in priza! Ei n-au nici o vina saracii! Da' nici io! Intru-un mare final, unul dintre ei, nu stiu cum, a reusit sa vorbeasca cu cineva si sa faca rost de un numar de telefon de la curierii aia! Acum vine marea surpriza:
deoarece acea societate de curierat nu are birouri in Biella, mi-au dus bagajul la Torino! Si de acolo mi-l vor livra! Maine!
Acum uitati-va oleaca pe harta:

Punctul A este aeroportul din Malpensa - Milano (acolo unde am aterizat, si unde a venit si bagajul)
Incadrat in dreptunghiul ala rosu e oraselul Biella, unde sunt!
Punctul 2 este Torino!
Deci bagajul a ajuns la Malpensa, pentru ca n-aveau sediu in Biella l-au dus in Torino, urmand ca de acolo sa mi-l aduca in Biella!

Deci io ma dau batut! Asa ceva nu mi-am putut inchipui ca poate exista in tari care au WC-uri in casa! Ce se mai poate spune in situatii din astea? Ca io am ramas spiciles! Cu capu'-ntre urechi, cum zicea Moromete! Un lucru e clar: daca maine nu am bagajul, maine seara sunt la aeroport, imi iau bilet, si ma intorc acasa!
Cam atat despre calatoria mea de anu' asta!
Deocamdata!
Nu mai am cuvinte sa continui! Bunul simt si logica nu ma lasa sa imi exprim sentimentele care ma incearca la ora asta!
Va tin la curent cu evolutia situatiei!

Aidipa!