Hapiend

Hai bonsoar mă copii!
Tre' să continui cu aventura mea p-aici, deci iată-mă din nou cu cuvintele-n tastatură.

După cum vă povesteam ieri, am pățit-o cu bagaju'. Poate nu e stilul pe care v-ați obișnuit să-l citiți la mine, da' ieri efectiv am simțit nevoia să povestesc! Pur și simplu, fără înflorituri, fără prea multe figuri de stil! Că taaare mai eram nervos! Bagaju' nu mai venea! Șerifu' italean era plecat de la prânz și trimisese meil ăluia de tre' să fie cu mine (ca să-mi explice ce și cum la noul proiect) ca după prânz să încremenească la mine la birou să continuăm ce începusem cu o zi în urmă. Bineînțeles că ăla ”a avut treabă” și nu mai venea! Fără el nu puteam continua cu munca, drept pentru care cam stăteam! Ca pe ghimpi!
Și uite-așa mi-a venit ideea să scriu! Ca să mă descarc parcă! Și asta am făcut! Acum, că n-a ieșit cam cum voiam io, asta e! Ăla (așa cum îl vom numi generic și în continuare pe italean) mi-a trimis un meil pe la 17:00 dacă poate să vină să continuăm! Si, certo! Cum să nu? Idealu' meu în viață e să stau la birou seara târziu! Da' n-am zis nimic, a venit, ne-am apucat de treabă vreo oră jumate și am mai uitat de celelalte probleme!
Buuun! V-am explicat deci ce e cu povestirea de ieri!
Acum nu mai e cazul să fiu urâcios! Me happy!
Dar s-o luăm încet, că avem tot timpul!

Deci (că așa se începe, nu?) din toată tevatura iscată ieri, cu jdemii de telefoane si jdemilioane de draci a rămas că azi dimineață, până în ora zece am bagaju' adus la nas! Ochei! Mă învoiesc io de la birou, ca să fiu acasă (să nu mai stau dup-aia încă vreo trei zile că nu m-au găsit) și aștept. Adică m-am trezit, m-am spălat, am mâncat, am băut cafeaua, și de-abia apoi m-am pus pe așteptat!
Acum!
Acum!
09:45
Vine acum!
10:05
Eh! Întârzie oleacă, nu? Că doar nu e ceas!
10:30
Deja încep să șuier! Îmi ieșeau aburi pe urechi! Mai stau oleacă și pun mâna pe telefon! Good news: de-abia a plecat curierul din Torino!
'zda mă-tii de cârnat! Italian style, nu? Trebuia oamenii să-și bea cafeaua? Trebuia!
Pun mâna și sun să anunț ca ora 10 devine 11:30!
Și o iau de la capăt cu statul!
Și stau! Și aștept!
Ei, acum devine interesant! Pe măsura ce trecea timpul și momentul adevărului se apropia cu pași repezi, dracii îmi treceau! Nu mai eram nervos că mi-au rătăcit bagajul, nu mai eram nervos că mi-l aduc cu întârziere, nu mai eram nervos deloc! Singurul sentiment care mă încerca era unu' de ușurare și bucurie! Îmi iau bagaju' înapoi! M-oi fi dilit la cap?

Notă:
Când mă întorc în Galați să mă duc să-mi fac un control la creier!
Așa, ca să nu uit!

În fine, nu vă mai fierb mult! Pe la 12 și ceva primesc telefon că e pe la 5-6 km de mine și că să-l aștept! Mdea!
DA' PÂNĂ ACUM CE CREZI CĂ AM FĂCUT MĂ HANDICAPATULE? AM FOST LA CURVE?

Cobor io în fața blocului și reiau așteptatul! Să vă mai zic că mă simțeam ca și cum aveam întâlnire cu o gagică? Nu vă mai spun!

Vine! Oprește! Îl scoate din mașină! Îl controlez febril să văd dacă e intreg! E ÎNTREG ȘI NEVĂTĂMAT!
Urc cu el sus!
Iote-l:








Pe unde-ai umblat mă? Unde-ai fost tu atâta timp?
Trebuia să-l iau oleacă la întrebări, că dup-aia uită cine-i șefu', nu? Eheei, pe unde n-am fost noi doi împreună... Câte orașe am văzut noi... Și-acum el a fost singur în Torino! Trebuie neapărat să mă duc și io pe-acolo!
Am terminat cu întrebările, l-am dezbrăcat de folie și l-am desfăcut! Mâncarea nu mai era bună, dar măcar nu crease damage (adică nu puțea). Buuun! Am și io pijamale, am și io schimburi... Nu mai stau în chiloți prin casă seara... Yupiii!

Acum că am tot ce-mi trebuie mă echipez și plec la birou!

bla bla bla...
bla bla bla...

Azi a stat mai mult ăla cu mine, deci am progresat oleacă în project!

Buuun!
Întrebare: ce face românul când se bucură?
Hai! Să vă văd!




Nici un răspuns? Sunteți muci!
LEMĂ: Românul când se bucură bagă un grătar!
Daaaa! Numa' că ăștia cu apartamentu' n-au prevăzut situații din ăstea! Adică s-or fi gândit ei că aici o să stea numai români triști!
Țacă băbăieți!
Încep să gândesc iarăși! Tot repede! Tot prea repede! Bingo!
Moaa' să-mi trag una! Nici n-am apucat să-mi dau seama că există problema, că i-am și găsit soluția: cumpăr un grătar!
Io-te pesă de pesă aicișa:

Cu asta o să mă bucur nu numai azi, ci și vreo 15 zile de-acum încolo!
Yes!





Așa că în seara asta am băgat o cefuță mititică la grătar cu niște cartofi natur și cu niște castraveți la oțet, mai bag și un ceai (ca bere am uitat să-mi cumpăr) și m-am apucat de scris! Ce-o ieși, Dumnezeu cu mila!

Cam atât pentru azi!

Va urma! (Oare?)

Ciao ciao!