vineri, 13 august 2010

Nessebar, Bulgaria (partea II-a)

Hai bonjur copii!
Ştiu că e mai rar acum, da' asta-i treaba! Nu poţi fi boier forevăr! Mai tre' să şi muncesc! Şi mă muncesc ăştia în draci!

Hai să terminăm cu voiajul că acuş se termină vara şi eu n-am terminat de povestit!

Mai întâi să termin de povestit de la UACAparc că m-a comentat cuscru' și nu vreau să-mi aud vorbe dup-aia! Deci raftingu': prin parcul ăla, ca prin oricare alt UACAparc, este un râuleț care înconjoară parcul (de fapt doar o porțiune din parc). Râuleț artificial bineînțeles! În acest râuleț, la anumite ore, se dau drumul la valuri, creându-se un mini-rafting! Cât de mini, rămâne de văzut! Oricum, au programul cu intensitatea afișat la fața locului! Bineînțeles că je&cuscru' ne-am dus egzact când era cel mai intens! Îți luai un colac din ăla mare, te urcai pe el, și te legănai de apa te lua! Zis și făcut! Ne-am tras noi câte-un colac din ăla, ne-am băgat, au dat ăștia drumu' la valuri puternic, și viață nene! Zdruncinături la greu! Meserie!
Numai că eu, neavând ce face și mâncându-mă-n c..r, am făcut ce-am făcut și-am căzut de pe colac! Nu mai era același farmec, așa că m-am gândit că să mă urc înapoi!

Ce mă mai gândesc eu... Se și aude câteodată!
Ați încercat vreodată să băgați o minge din aia mare (de plaja) sub apă? Ei bine, imaginați-vă că acel colac era de câteva ori mai mare decât o minge din aia, iar eu trebuia să-l trag sub mine. Apa până la piept, valuri cât China, de urcat nu puteam să mă urc eu pe colac... Încercați să vă imaginați cam ce era acoloșa!
Brusc mi-am adus aminte de bancul ăla cu poziția rodeo sălbatic. Pentru cine nu-l știe îl găsiți aici! Cu singura deosebire că eu nu trebuia să mă mențin, ci să revin la...! Adică mai tare! Până la urmă, după multe chinuri, VICTORIE!

Am reușit! M-am odihnit pentru câteva secunde, apoi m-am uitat în jur! Bineînțeles că mai aveam puțin și se termina traseul! Da' măcar am idee ce înseamnă poziția aia ciudată!

Buun! Să revenim la oile noastre!

Nessebar! Oraş vechi! Foarte vechi! Aflat în patrimoniul UNESCO! Bla bla bla... Mai multe găsiţi pe net! Nu stau acum să redau informaţii pe care le puteţi afla şi singuri prin Goagăl!
Am două seturi de poze din orăşel: unilea făcute de cuscru, cu o zi înainte de a ajunge noi (ei erau acolo înaintea noastră), când a plouat şi nu au fost la plajă, şi celelalte făcute când am fost cu toţii! Seara - noaptea!

























































































































































































Şi acum să vedeţi cum arată orăşelu' seara şi noaptea. În primul rând nişte chestii artistice cu noi la apus de soare:









Şi cuscrii între ei:








Şi de prin orăşel!



































Mânca-l-ar tata de băiet!
Are stofă de basescu!















































































Şi cam atât de prin concediul meu!
Offf! Mult am mai povestit! Nu v-am plictisit? Că mie mi s-a urât de când tot scriu despre concediul ăsta! Da' bine că am terminat!

De acum o să mai încep să mai și gătesc, că am cam rămas în urmă la capitolul ăsta!
Bine, am rămas eu în urmă și la altele, dar, la gătit pot măcar să recuperez! Când vreau eu! De câte ori vreau!

Ai vă pup! Ne mai citim!
Noapte bună!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu