M-a uns la corason

Deci nenea ăsta de-a scris articolu' l-a scris cu cuvintele mele!
Ia uite-aicişa ce frumos doineşte:

In fiecare an, un mic grup de tineri, pe numele sau Noii Golani, il ataca verbal pe Ion Iliescu, cu ocazia comemorarii victimelor mineriadelor si a evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Vorba, ca sa zic asa, e singura arma cu care mai poate fi atacat Ion Iliescu, si singura arma cu care cativa dintre noi mai lupta impotriva uitarii. Ion Iliescu nu mai poate fi atacat in justitie. Insa poate fi judecat moral, daca se doreste cu adevarat stabilirea adevarului. Dincolo de probe evidente, ca inregistrarile audio in care generalul Chitac isi dadea foc la autobuze, sau jurnalele unitatilor militare in care se consemneaza afirmatiile mincinoase facute de presedintie (printre care si cea cu “arborarea drapelului legionar” de catre manifestanti), ramane acel discurs de o veritabila limba de lemn, demn de un adevarat bolsevic, urmas al invataturilor staliniste despre manipulare, demagogie si pastrarea puterii prin orice mijloace. De ce proba mai evidenta au romanii nevoie, decat acel discurs de la Romexpo, in fata brutelor alora amarate, cu topoare, tarnacoape, bate si lanturi, care tocmai dadusera dovada de “un inalt simt civic”, snopind in bataie studenti si intelectuali si omorand cativa? Cum sa transmiti “sanatate si putere de munca” unor indivizi care tocmai devenisera infractori? Cum sa sacrifici climatul social, sa-l arunci inapoi, intr-o schisma profunda din care tocmai incerca sa iasa, de dragul puterii politice? Pentru ca Ion Iliescu este aidoma lui Fidel Castro: iubeste puterea. Cine s-a lasat pacalit de textul acela proletar, cu “sarac si cinstit”, sa faca bine sa se trezeasca – “saracia” lui Iliescu e doar o consecinta a ardorii cu care a urmarit scopul principal, bogatia politica, influenta, controlul total. Si aceasta sete de putere s-a transmis, dupa cum se vede – de vreo cativa ani mai avem unul care merge in Logan, face bai de multime si da sfaturi tuturor: un alt baiat autentic, din popor, sarac si cinstit si, culmea, venind tot dintr-un domeniu legat de apa, ca si Ion Iliescu…

Imaginati-va ca FSN-ul s-ar fi desfiintat, asa cum prevedea legea, de altfel, cu privire la organismele provizorii de conducere. Imaginati-va ca primul presedinte al Romaniei libere ar fi fost Corneliu Coposu. Imaginati-va ca legea lustratiei ar fi impiedicat aparitia, pe scena politica, a lui Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor, Traian Basescu, Adrian Nastase, Adrian Paunescu si atatia altii, ar fi impiedicat prezenta, in judecatorii si Ministerul Justitiei, a atator personaje corupte si cu mentalitati de calai. Ganditi-va ca figuri importante ale disidentei anti-comuniste ar fi facut parte din guvern si structurile de conducere. Nu credeti, oare, ca atunci am fi urmat un drum mai apropiat de la Poloniei, Cehiei sau Ungariei, mai apropiat de o democratie adevarata, cu cetateni implicati social, cu un simt civic ascutit, cu o politica mai demna si mai curata? Nu credeti ca Liviu Babes, romanul care si-a dat foc in Poiana Brasov, pe 2 martie 1989, in semn de protest fata de regimul comunist, ar fi avut acum un monument, ca Jan Palach, studentul ceh care a facut acelasi gest in Praga anului 1969? Si, in sfarsit, nu credeti ca societatea si clasa politica ar fi aratat altfel: ne-imbibate de atata minciuna, coruptie, frustrare, nepasare, ignoranta si incompetenta? Poate ca fara Ion Iliescu nu am fi avut azi parte nici de Geoana, Basescu, Nastase, Voiculescu, Vadim Tudor, Vanghelie, Berceanu, Udrea, Vantu, Patriciu, Omar Haysam, Catalin Voicu, Oprea, Mazare, Hrebenciuc, Tariceanu, si tot asa, de fapt, poate nu am fi avut parte de nici unul din astia asupra caruia, orice ar face, planeaza suspiciunea unui furt, a unui act de coruptie, a unui trafic de influenta, o escrocherie mica, ceva.

Ion Iliescu este piatra de temelie a Romaniei rele, a Romaniei negre. Tot dezastrul, toata mizeria, demagogia si coruptia politica isi au punctul de pornire in felul in care Ion Iliescu a inteles sa obtina puterea, in 1990. De aceea, la 20 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie, din Piata Universitatii, eu il declar pe Ion Iliescu drept PRIMUL vinovat de Raul care exista azi in Romania. Din nefericire, el este doar primul…

Sursa


Să ştiţi că şi io stăteam şi mă gândeam câteodată, mai ales după ce am mai ieşit de prin cloaca asta numita românica, cum ar fi fost să mă nasc în altă ţară! Într-o ţară unde toate lucrurile se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple.
Într-o ţară unde nu mori prin spitale când te duci să te operezi de o apendicită. Sau, dacă mori, măcar ai rezolvat situaţia financiară a tot neamului tău pentru vreo 2-3 generaţii.
Într-o ţară unde, dacă ai maşină, ai şi pe unde să mergi cu ea şi ai şi unde s-o parchezi.
Într-o ţară unde, când te duci să-ţi rezolvi anumite probleme pe la administraţia publică/finanţe/cas/cass/şi tot neamu' lor de handicapaţi (să mă scuze cele câteva persoane cu adevărat competente pe care le-am întâlnit în domeniu) nu te loveşti de nesimţirea şi incompetenţa celor puşi acolo să te ajute şi care sunt plătiţi din banii tăi! Că dacă vrei să te f..ă cinevă pe banii tăi poţi să te duci la un bordel, de exemplu, nu?
Într-o ţară în care să nu trebuiască să fii super inteligent sau să munceşti cât doi ca să poţi trăi normal. Adică să-ţi poţi permite să plăteşti o chirie, să te îmbraci, să mănânci, să te distrezi... Toate ăstea muncind normal. Şi dacă vrei figuri, atunci bagă tată tare, fii super deştept sau super muncitor! Să fie decizia ta dacă vrei asta sau nu. Nu să FII NEVOIT SĂ o faci pentru a putea să supravieţuieşti!
Sunt mulţi, foarte mulţi oameni în ţara noastră de căcat care "supravieţuiesc" cu doar 1000-1200 RON de familie. Care familie în cazurile fericite numără doar 3 membri, iar în celelalte, mai mulţi. Încercaţi să faceţi un exerciţiu de gândire şi să vă imaginaţi cum trăiesc oamenii ăştia! Vorbim de oameni la locul lor, care se duc la munca, nu se duc prin cârciumi. Imaginaţi-vă că au copilul la şcoală! Şi că stau cu chirie. Eu nu am reuşit niciodată să îmi dau seama cum anume se descurcă.

Prin alte bătături pe unde-am mai ajuns, am văzut că un om care termină liceul şi îşi găseşte un job (pe măsura studiilor, bineînţeles) poate frate să-şi plătească şi o chirie, să se şi îmbrace, să se şi distreze... Nu este DISPERAT că tre' să stea cu mă-sa pân' la adânci bătrâneţi, că nu se poate însura că nu-i ajung banii pentru el, dar pentru o familie,...

Stăteam şi mă gândeam cum ar fi fost să nu fiu nevoit să termin o facultate, şi, peste doar câţiva ani, să fiu nevoit să învăţ singur o altă meserie şi să o învăţ FOARTE bine, pentru că unii se uită cam şui când văd că nu ai studii în domeniu (cu toate că mulţi nu ştiu nici câte ştiu eu), apoi să nu fiu nevoit să schimb gioburile ca pe ciorapi, în funcţie de nuş'ce factori, să nu stau stresat că tre' să învăţ in pemanenţă ca să fiu la curent cu tot ce-i nou, că altfel "mă perimez", şi toate căcaturile ăstea!
Cum ar fi fost dacă aş fi muncit pur şi simplu ca inginer (sau orice altă specializare aş fi urmat), să am un singur loc de muncă, să pot avansa şi eu pe scara ierarhică, să pot să mă gândesc că aş putea ieşi la pensie, ...
Neah! Nu-i de mine! Cre' că ar fi fost prea boring! Vă daţi seama, nu? Ia încercaţi acum un alt exerciţiu de gândire: închipuiţi-vă că aveţi un venit decent, care vă asigură tot strictul necesar şi vă mai şi rămâne câte ceva acolo prin buzunare, de-un concediu-două, că vă căsătoriţi şi are şi soţia/soţul acelaşi venit... Huzureală, nu? Păi ce-o să faceţi toată ziua? Ia ziceţi! Nu tu o grijă că nu ai cu ce să cumperi nuş'ce copilului la şcoală, nu tu o grijă că n-ai un ban de concediu, nu tu o ceartă cu fimeia că de ce a luat dero din ăla scump şi te-a lăsat fără bani de ţigări, ... Într-un cuvânt o viaţă monotonă, în care nu o să mai simţiţi nici o plăcere când vă cumpăraţi o cămaşă, un blug nu o să mai fie motiv de ieşit la o bere cu băieţii, nevastă-ta n-o să se mai bucure ca un copil când îi iei un set nou de bigudiuri...
Viaţă de căcat, ce mai!
Aşa că, să zicem mersi că avem ce avem şi să preţuim ce avem!
Ai vă pup din nou!