Gânduri de duminică

Bună dimineața copii! Ce mai faceți?

Văd că faceți bine!

Eu m-am sculat, am băut cafeaua și acum nu știam ce să mai fac! Așa că m-am gândit să mai aberez un pic pe-aici!
După cum probabil ați observat, povestirile despre Paris le egzecut de la birou! De ce? Pai simplu:
- una: trece timpu' mai ușor;
- merge netu' mai bine ca acasă; chiar și așa îmi ia câte 4-5 ore un episod și nu aș avea timpul ăsta disponibil acasă. Poate după ce îmi angajez o bucătăreasă și o menajeră, o să am timpu' ăsta! Am dat deja anunț, dar nu mi-au plăcut cele care s-au prezentat la preselecție! Nu corespundeau profilului solicitat! Așa că, tot eu am rămas de serviciu'!

Legat de ”depresia” în care căzusem să vă zic și de ce mi-am revenit așa repede. Nu mai știu dacă v-am zis, da' am trecut înapoi pe suport, deoarece mi-am terminat tot ce aveam de făcut în cadrul proiectului.
Șerifu' de la Support Team e în concediu și un coleg îi ține locul și asignează incidentele (un băiat de nota 20). Luni mi-a repartizat un incident relativ ușurel! Dar, așa cum e obiceiul pe aici, cel care repartizează incidentul e cel care mai întâi l-a analizat și a găsit și rezolvarea, cel căruia îi este repartizat nefăcând altceva decât să aplice în practică indicațiile primite de la șerif. Așa a fost mereu, deci și în cazul ăsta!
Mi-a explicat colegu' ce și cum, mi-a arătat soluția, ce scripturi să rulez, unde să mă conectez, unde și cum să verific, .. ce mai, mură-n-gură ca la proști! Mi se părea mie că ceva nu se leagă în explicațiile lui (față de ce citisem eu în descrierea incidentului) dar, fiind cu lutu'-n fund, am tăcut mâlc, să nu ma fac naibii mai tare de litera 3.
Totuși, după ce mi-am pregătit io scripturile cu pricina, i le-am trimis pe mail cu rugămintea să le verifice și să îmi confirme că sunt ceea ce trebuie să fie, ca să nu mai fac vreo prostie! Cu scuzele de rigoare că sunt pisălog! S-a râs omu' oleacă, mi-a răspuns la mail că e OK și că să-i dau drumu'!
I-am dat drumu', am închis incidentul, am trimis și mail la client precum că s-a rezolvat, și gata!

A doua zi dimineața, mail de la șerif (ăla de e în concediu):

Dear Mihai,
...
Când un mail începe cu Dear e clar că cu dat la buch!

Mă rog, zicea șăfu' că soluția găsită de mine e total greșită, îmi dădea soluția corectă, și, în final îmi preciza suav că să nu mai fac lucrurile de capu' meu, și să mă consult cu cel care îmi repartizează incidentul înainte de a rula scripturi în baza de date a clientului!

Nu degeaba mi se păruse mie ceva în neregulă cu soluția pe care mi-o dăduse flăcăul!
De-acum nu mai tac!

Normal că primul impuls ar fi fost să mă disculp, să îi trimit mailu' prin care ceream review la soluția pe care urma s-o aplic și răspunsul primit de la colegu' precum că e OK!
Dar nu așa se face treaba! Eu sunt strein pe-aicișa, joc în deplasare! Deci trebuie lucrat altfel! Am tăcut mâlc și am așteptat să ajungă colegu' la birou! L-am lăsat să-și bea omu' nesu' și apoi i-a trimis meilu' primit!

Ideea e că oricum știau toți din birou că am întrebat înainte de a rula scripturile, că am primit confirmarea de la el, deci oricum șerifu' ar fi aflat că nu e vina mea! Asta e sigur! Dar, faptul că nu eu sunt cel care îi aduce asta la cunoștință dă mai bine pentru mine!
Am văzut că s-a cam schimbat colegu' la față când a citit mailu', și cerut omu' scuze că am luat-o la buch nevinovat, și-a asumat răspunderea și a zis că o să ia legătura cu șerifu' personal să îi explice ce s-a întâmplat! V-am zis că e un băiat de nota 20! Oricum, i-am zis că deja nu mai contează, că se mai întâmplă și din ăstea, ..., vrăjeli din ăstea... Da' a vorbit omu' cu șerifu', i-a explicat ce și cum și asta a fost!
Din toată treaba asta eu am ieși foarte bine! Știți cum e: când îl iei pe unu' la bătaie nevinovat și ăla nu zice nimic, dup-aia parcă ți-e milă de el si uiți că poate a călcat pe bec înainte!

Acum să nu credeți că mi-a mai trimis șerifu' vreun mail de consolare ceva... Nuu! Da' asta e! E șerifu'! Și, conform articolelor 2 și 3 din Regulamentul de Ordine Interioară din birou (din ORICE birou):

Art. 1. Seful este sef.
Art. 2. Seful are dreptate.
Art. 3. Seful are intotdeauna dreptate.
Art. 4. Cand seful nu are dreptate se aplica art. 2 si 3
Art. 5. Subalternul este dator sa faca eforturi fizice si intelectuale sa para mai prost decat seful.
Art. 6. Seful niciodata nu intarzie, el este retinut.
Art. 7. Seful niciodata nu bea, el gusta.
Art. 8. Seful nu pierde timpul, el supravegheaza.
Art. 9. Seful nu minte, el este dezinformat.
Art. 10. Seful nu tipa, nu se cearta, el da sfaturi.
Art. 11. Seful nu doarme, el mediteaza.
Art. 12. Seful nu toarna, el face caracterizari.
Art. 13. Seful nu linguseste pe sefii sai, el le recunoaste meritele.
Art. 14. La sef se intra cu pareri personale si se iese cu parerile lui.
Art. 15. Daca iti critici seful iti critici norocul.
Art. 16. Sa nu faci propuneri sefului, ca te pune sa le rezolvi.
Art. 17. Nu trebuie sa doresti moartea sefului, ci sa faci in asa fel sa si-o doreasca singur.

el are mereu dreptate! Cine nu știe acest regulament, nu va avea viață bună în nici un birou! Eu îl știu, îl respect și îl aplic mereu!

Ăstea fiind clarificate, ne-am văzut fiecare de pătrățica lui, făcând ce aveam de făcut! Mai târziu ne-am dat oleacă la bârfă, și au început băieții cu miștourile care și ce greșeli au făcut fiecare! Eu care îmi făceam probleme de ce făcusem, acum am văzut că eram mic copil față de alții!
Eeee! Păi așa ziceți mă copii! Deci nu sunteți roboți! Sunteți și voi făcuți tot din carne și oase, nu? Mâncați și voi găini, faceți si voi greșeli! Mi-a venit inima la loc: deci nu sunt sungurul! (singurul am vrut să scriu! Da' I-ul este lângă U pe tastatură, așa că tre' să am grijă mare, mai ales că folosesc des cuvântul misto)
Așa că mi-am revenit din depresie!

Cam atât despre aventurile de la birou!
Hai să vă povestesc altceva: nu știu dacă mai țineți minte, vă spuneam mai demult de nenorociții ăia de au motociclete puternice, care fac un zgomot de te scoală din morți, și care mai trec noaptea pe străzile liniștite din cartier, de scoală și morții din somn! (Morții mamii lor!)
Ei bine, în una din serile ăstea când veneam acasă, l-am văzut! Pe unu' din nenorociții ăștia trecând pe stradă! Numai că nu călărea vreun motor puternic, ci o bășină de SCUTER! Da mă, SCUTER! Numai că avea toba modificată sport
`tu-ți grijania mă-tii de bou cu țâțe ce ești!

Cât poți mă să fii de tâmpit să faci așa ceva?
Există două explicații posibile:
1. Mama lui e nefericită în dragoste și ia zis: pune-ți mă mamă și tu tobă sport, ca să am și io parte de ceva acțiune. Caz pe care îl înțeleg și nu comentez, pentru că și-a atins femeia scopul! Cu vârf și indesat! Numai eu de câte ori am contribuit la fericirea ei (figurat vorbind, bineînțeles)...
2. E un nef..t care vrea să imprexioneze și el ceva că s-a săturat să se joace singur
Acum io înțeleg niște trebi! Că unii papagali tre' să impresioneze prin ceva! Dacă nu au altceva cu ce să iasă la interval, atunci au penele! Colorate cât mai strident, ca să atragă femelele! Sau la alte păsări vedeam pe Descoperi Canal că au un guler pe care și-l desfășoară de par mult mai mari decât în realitate! Cu cât e gulerul ăla mai mare și mai colorat, cu atât șansele de a ... cresc! Și egzemple sunt cu sutele și s-au extins și la uameni.
Adică, aia de-și mănâncă de supt unghii ca să-și ia câte o janghină de bemveu, cazan cu reale șanse să te lase în drum oricând! Da'-și fac treaba cu el: impresionează câte o piți, au și ei parte săracii de ceva acțiune! Asta e! Tre' să te-adaptezi!
Da' pe ăștia cu SCUTERE cu tobe sport chiar că nu-i înțeleg! Adică cât de tâmpită tre' să fie aia de se lasă impresionată de așa ceva? O bășină de tiripleașcă, care de-abia merge pe drum, care nu știu dacă duce și o a doua persoană, da' care face un zgomot de parcă ar fi motor de 1000cmc. Păi numai câd te uiți la așa ceva, te apucă mila!
Exista asemenea specii de femei pe lumea asta?
Păi dacă există ...