Aşa cum am promis, continuăm cu partea a doua de la partea a şasea din ciclul peripeţiilor ţăranului româm (adică je) la Paris!
Aici era sufrageria:
Ieşim din sufragerie şi mergem mai departe:
Ajungem la picturi! Sunt ENORM de multe! Pozele pe care o să le pun înseamnă cam 10% din ce există la faţa locului! Asta ca să vă faceţi o idee!
N-am mai putut răbda şi-am furat şi io un tablou; oricum erau multe şi nu se baga de seamă!
O discuţie tipică soţ-soţie (sau mai bine zis soţie-soţ).
Ăstea cre' că erau fraţi!
Am ieşit din zona cu picturi franceze!
O uşă... un tavan...
Galeria Sarazinilor:
Şi mergem spre Picturile Italiene
Şi am ajuns la Peintures Italiennes:
De-acuma căscăm ochii la tablouri (şi nu numai):
Eeee, şi am ajuns şi la celebra Gioconda (sau Mona Lisa). M-a întrebat juniorul de ce e aşa de celebră (că noi i-a zis înainte că mergem la un muzeu unde o să vedem unul dintre cele mai renumite tablouri din lume, bla bla bla...).
Nu am ştiut să-i răspund de ce e aşa de celebru, adică cu e mai deosebit de alte tablouri mult mai frumoase pe care le-am văzut. Da' eu sunt ţăranu' român, în caz că aţi uitat! Asta nu înseamnă că nu puteţi să mă luminaţi voi în această chestiune!
Pozele făcute aici sunt de toată jena deoarece:
- era foarte aglomerat, se stătea la coadă să faci poze;
- tabloul era protejat de un geam gros de cca. 1 cm, deci tabloul se vede prin acel geam.
Părăsim (cu regret) această zonă
Când spun cu regret o spun pentru că nu am apucat să vedem decât jumătate (cred) din tablouri, şi ălea în fuga calului! Motivul?
Mi-e foamee! M-am plictisit! Mi-e foameee! Mor de foameee!
Recunoaşteţi personajul? Cred că da!
Mergem spre Venus din Milo!
Şi uite-o şi pe tanti Venus
Asta era atitudinea de Mi-e foamee! Mor de foameee!
Și asta e tot de la Louvre!
Am fost să mâncăm, să nu care cumva să ne sufere odoru' de fuame!
Am fost la un restaurant chiar lângă muzeu! Acolo fază mișto: ne-am așezat noi tacticoși la masă, ne-am uitat în meniu, junioru' și-a comandat o pița (bineînțeles), nevastă-mea și-a luat o salată, iar eu, după atâta artă cât am băgat în mine, am vrut să mă simt franțuz până la capăt! Drept pentru care am decis că iau ceva tipic franțuzesc! M-am uitat eu mai atent prin meniul ăla și m-am oprit la ceea ce am crezut eu că reprezintă esența mâncărurilor franțuzești: ceva de genu' Rață făcută manual nuș'ce bla bla bla.
Am dat comanda, am așteptat să vină, timp în care dezbăteam cu nevasta ceea tocmai văzusem, încă năuc de câtă artă băgasem!
Vine mâncarea!
Îi așează lu jr., îi așează consoartei, apoi mie!
Ceea ce vedeți, nu sunt felii de pâine! Sunt felii de BAGHETĂ franțuzească, adica chestia aia groasă ca o ...! Ăla verde e o frunză de pătrunjel! Asta ca să vă faceți idee de dimensiuni! Iar chestia aia (că nici nu știu cum s-o numesc) e Pâté. Jur pe roșu că nu scria nimic in meniu de nici un pate! Că așa de tâmpit nu sunt nici măcar eu!
Câteva secunde (bune) n-am fost capabil să reacționez! Am rămas prost, cum se mai spune! (Nu există dovezi clare și indubitabile că mi-am revenit complet, da' asta face obiectul unei alte discuții). Apoi am început să compilez:
Sacăre, ăla e prânzul tău! Adica ceea ce vei mânca la masa PRINCIPALĂ!
Dup-aia m-a bufnit un râs nebun și pe mine, și pe nevastă-mea! Râdeam cu lacrimi, de se uita lumea la noi!
Am făcut și poză, bineînțeles!
Apoi am început să ”mănânc”!
Maglavaisu' ăla transparent era marmelada (cică, oricum ceva dulce) iar chestia aia maro cu care murdăriseră aia farfuria era sos de ciocolată!
Cum soției îi era poftă, i-am dat și ei foarte puțin din puținul meu! Adică un sfert! Mai puțin de-atât ar fi însemnat doar să murdăresc furculița!
Nu vă mai spun ce fel am mestecat la ”mâncarea” asta! Foarte atent, să nu care cumva să scap vreo firmitură printre plombe și măsele! Am mestecat până și firu' ăla de patrunjel! Singurul lucru care a rămas pe farfurie era mâzgâleala aia de sos de ciocolată!
Vă dați seama ce-a fost când s-a dus garçon să dea comanda la bucătărie și le-a zis ălora că ”mâncarea” de rață e pentru ăla de-o sută de chile! Cred că ăla a fost momentul când au început pariurile! Nu știam eu de ce a întârziat oleacă până să ne aducă mâncărurile la masă! Acum realizez că e posibil să-l fi așteptat pe Pierre de la garderobă să se întoarcă din pauza de țigară, ca să pună și el pariu!
Oricum, a fost bun! Noroc cu pița lu' jr.(n-a putut s-o mănânce pe toată), că altfel trebuia să-mi iau și eu una ca să MĂNÂNC!
Da' m-am simți francez! Daaa!
Cam atât de la Louvre! Va mai urma și muzeul D'Orsay și gata!
Da' asta altă dată, că iar am băgat 4 ore la ăsta!
Vous embrasse!
Au revoir!
Adică vă pupă jean pa pa!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu