Înc-o săptămână

Hello copii,
Mai am o săptămână (în afara ăsteia) şi-mi iau sboru'! Adică la propriu! Şi nu o dată, ci de doo ori!
Ma'c acasă să-mi iau familionu' şi apoi Disney.
De-abea aştept! Până atunci mai am de transpirat vreo 2 kile şi de gătit de vreo 4 ori şi gata!
Şi să mai cuget de câteva ori, ofcors!
Ce-am mai făcut? Nu prea multe! Ieri a fost o zi ciudată! Nimic nu anunţa asta! M-am trezit, cum se trezeşte orice om normal lunea dimineaţa, cu un chef nebun de munci, am ciugulit ceva, m-am înduşat şi-am tăiat-o spre metrou! Cred că v-am spus că nu mai merg pe jos la birou pentru că e foarte foarte cald! Doar când mai e câte-o grevă ceva, atunci mai bag câte una mică! Da'n rest metrou la greu! Că au aer condiţionat în mijloacele de transport!
Ajung eu la metrou exact când ajunge şi metroul în staţie! Tot ce aveam de făcut era să urc vreo 10 trepte, să intru pe peron şi apoi in tren! Bineînţeles că toate maimuţele, ţaţele, etc. care au coborât din metrou (e prima oară când văd aşa multe mecle coborând din metrou în staţia asta) s-au găsit să umple acele 10 trepte astfel încât am fost nevoit să înot printre ele! Să vă mai spun când am ajuns pe peron? Exact când s-au închis uşile la tren!
Muu!

Ce senzaţie mişto!

E! Asta e!
Nu ştiu de ce tocmai ieri nu mi-am mai luat căştile cu mine să ascult muzică! Cre' că aveam un presimţ ceva! Well, cum stăteam eu pe peron şi transpiram în legea mea acoloşea, numai ce aud ceva la difuzoarele din staţie! Ceva legat de eternele şi interminabilele reparaţii care se tot fac pe linia asta de metrou! Partea bună e că ăştia, când anunţă ceva, anunţă şi în greacă şi în engleză! Şi mă mai întreabă câte unii preteni că de ce nu învăţ şi io oleacă de greacă!
Yea, right!
Ei bine, anunţau că se fac reparaţii pe porţiunea dintre două staţii! Eu, până la birou, merg trei staţii!
Bineînţeles că staţiile ălea două între care nu circula metroul erau ălea de la mijloc! Adică tre' să merg cu metroul o staţie, apoi cu autobuzul special încă o staţie şi, la final, incă o staţie cu metroul!
Cul, nu?

2 săptămâni! Atât mai am de aşteptat!

Vine şi metroul, mă urc în el, merg o staţie, cobor din el! În staţia aia nebunia lu' Salam! Aglomeraţie, transpiraţie, meditaţie, inspiraţie!
Adică am meditat io ce-am meditat şi-am avut inspiraţia s-o iau pe jos o staţie! Era cam 1 Km! Bineînţeles că era porţiunea cu cel mai mult soare din tot drumul! Am luat-o eu voiniceşte la pas, râzând în gândul meu de ăia care stau în staţie şi aşteaptă autobuzu'. Cine ştie când o veni! Cine ştie ce autobuze naşpa, înghesuială, ...
În timp ce pedalam eu vârtos, pe la jumătatea drumului, numai ce trec pe lângă mine 2 autobuze din ălea mari pline cu oamenii din staţie! Ştiţi voi, autobuze din ălea mari, cu aer condiţionat...
Ei lasă! Nu-i nimic! Mai fac mişcare! În fond nu-i rău să faci mişcare, nu? Mai ales când e frumos afară!

Ajung şi io în staţie. Primul lucru bun pe ziua respectivă: nu venise metroul încă! Adică nu îmi mai dau cu tesla şi că aş fi scăpat metroul! Îmi dau doar pentru că am mers ca o cămilă prin deşert în timp ce ăştialalţi au mers cu autobuzu'!
Mă rog, a venit şi metroul, am mai mers o staţie şi cu ăla, am ajuns la birou şi gata! S-a terminat cu ciudăţeniile! Bine, dacă facem abstacţie de vaci!
Nu ştiţi ce-s ălea vaci? Păi vă spun tot io! Sunt acele bipede care rumegă ciungă ostentativ! Şi mai fac şi baloane!

O fac aşa conştiincios de parca lucrurile bune li s-a întâmpla în acea zi în funcţie de cât de tare rumegă!
Deci, cum ziceam, s-a terminat cu ciudăţeniile! Pentru căă... la birou... mă aştepta o lungă sesiune de treining!

Yeap! Nu ştiu dacă v-am mai zis, da' mi-am ca, termenat treaba până la concediu! Adică ce aveam în plan de făcut (până plec în concediu), am făcut!
Yeah bebe! L-am disperat pe şerifu'! Acu' nu că mă murdăresc pe mine, da' tascurile erau simpluţe. Dacă îţi dădeai interesul, se puteau termina lejer! Şi io mi l-am dat! Ca să pot să stau dup-aia!
Aşa că am trecut conştiincios la executarea de treining de nici n-am simţit când a trecut ziua!
Ajuns acasă am mai păţit una: la cât e de cald mănânc mai uşurel, transpir mai multicel, drept pentru care mă aşteptam să observ un regres în greutatea mea! Nu am mai folosit cântarul cam de mult (că mă-niervează), dar m-am gândit că, stricat fiind de arată suta, acum ar trebui să arate sub sută. Logic, nu?
Ei bine NU!
Nenorocitu' dreacu'! 105 Kg! Atât arăta!

Las-o-n fasole măi nea! I-am tras un şut ca la mondiale, de l-am dat cu capu' de pereţi! I-au sărit nişte chestii prin el, şi apoi, când m-am urcat pe el, arată undeva intre 60 şi 70 de Kg!

Mă gândisem că să-l arunc, da' acum, când văd ce zice, mă gândesc să-l păstrez! Chiar dacă ştiu că minte, măcar de data asta minte frumos!

Cam asta am făcut io în ultimu' timp! De la atâta căldură nu-mi mai arde de nimic! Nici să gătesc, nici să scriu,...
Da' mă strădui cât pot!
Ai vă poop!