După cum v-am promis, o să încep să depăn amintiri de prin concediu!
Dar aş vrea să încep cu o treabă de dinainte de concediu! Mai precis din vinerea plecării mele spre casă! Am luat bilete la Olympic, care pleacă la 17:00, şi nu la 20:00 (ca taromu'), drept pentru care eram oleacă grăbit! Din cauza reparaţiilor care se fac la metrou nu am mai luat bagajul cu mine la birou (cum ar fi fost normal) ci am plecat mai devreme, am trecut pe-acasă să-l iau urmând să plec spre aeroport! Deoarece bagajul era cam greu, îmi doream cu ardoare să găsesc un taxi să mă ducă până la staţia de metrou (de unde urma să iau metroul o staţie, apoi autobuzul încă o staţie şi apoi trenul spre aeroport).
Ei bine, ca niciodată, dorinţa mi s-a îndeplinit! Asta a fost prima surpriză plăcută! Cum spuneam cândva, locuiesc într-o zonă liniştită, drept pentru care şansele să treacă un taxi pe strada mea la acea ora erau cam reduse (spre nule). După ce m-am bucurat în gând, m-am urcat in taxi şi i-am explicat şoferului unde vreau să ajung (la staţia de metrou ca să ajung la staţia de tren spre aeroport).
Am văzut că o ia omu' pe alt drum decât merg eu, dar, fiind numai străzi cu sens unic, nu mi-am pus întrebări! După ce am mers max. 5 minute, a oprit şi mi-a zis că am ajuns! UNDE? Păi la trenul spre aeroport! Dooooh! Super frate tare! A doua surpriză! Plăcută, ofcors! Aveam o staţie de tren în cartier şi nu ştiam! Şi nici nu se putea un moment mai potrivit pentru a afla acest lucru! Am achitat taxi-ul (3 euro) şi apoi, în drum spre aeroport mă gândeam la ce mi s-ar fi întâmplat dacă eram străin in românica în aceeaşi situaţie! Nu are rost să vă mai zic ce anume gândeam, pentru că suntem cu toţii români şi ştim în ce rahat trăim! Şi ce specie de kkt formează taxiştii din bucale! O mare parte din ei, mai ales cei care-şi fac veacul pe la aeroport!
Cam asta a fost cu venirea mea acasă!
Să trecem la treabă că timpu'sboară/nu stă-n loc!
Deci, ne-am trezit noi duminică dimineaţă pe la 2:30, ne-am îmbrăcat şi am pornit spre aeroport! Drumul, după cum vă puteţi închipui, liber! Doar că de pe la Lacu'Sărat a fost o ceaţă de nu puteam merge cu mai mult de 60 la oră! Naşpa! Şi colac peste pupăză, un cocalar cu-n bemveu băşit (adică avea csenoane after-market care erau montate cu kuru) mă bronza intra-ocular la drum de seară! L-am lăsat să mă depăşească o dată, de două ori, da' el nu! Îi convenea mârlanului să meargă după mine, că era ceaţă! Nu m-ar fi deranjat dacă nu ar fi avut rahaturile ălea de becuri, dar băteau ălea chiar in mecla mea! Şi am folie cu 85% opacitate pe spate pusă la maşină, da' tot degeaba1 Drept pentru care l-am mai lăsat odată să treacă de mine (efectiv am oprit maşina) şi apoi i-am servit frumos o fază lungă! N-a putut s-o ducă, drept pentru care a băgat gonetă şi s-a îndepărtat! Da' nici nu am stins-o până nu a dispărut complet! L-am mai ajuns pe la PECO ăla de la intrarea în Buzău, unde am oprit pentru o pauză de tufish! Era cu piţipoanca standard in dotare! Măcar de-ar fi avut si farurile la maşină tot standard! În drum spre WC i-am aruncat o privire din aia gen morţii mă-tii de cocalar jegos pe care se pare că a recepţionat-o, şi apoi gata! După rezolvarea problemelor mici, am pornit din nou la drum!
Nu vă mai plictisesc cu alte nimicuri, pentru că nu s-a mai întâmplat nimic notabil până la destinaţie!
Ah! Fază mişto: era un copilaş în avion tare dulce! A vorbit tot drumul! Cu toate că vorbea destul de tare, nu era deranjant! Când am aterizat la Paris, babele au început să aplaude (ca de obicei, că ăstea dau tonul), fapt care l-a entuziasmat şi mai tare pe copilaş, făcându-l să exclame:
Uraaa! Am aterizat în vacanţăă! Îmi venea să-l pup de dulce ce era! I-am răspuns în sinea mea: gând la gând cu bucurie pretene! şi am coborât! De la aeroport (Aeroport de Paris Beauvais Tille) am luat un autobuz până la Paris (cu care am mers cam o oră), autobuz care ne-a lăsat in La Défense (cel puţin aşa citisem pe net). De acolo am luat metroul până la hotel, unde, după ceva aşteptări (nu terminaseră curăţenia, cu toate că ar fi trebuit să fie gata la 12 iar noi ajunsesem la 14:00) ne-am cazat în cameră!
Camera era drăguţă, măricică! Baia era şi ea mare şi curată. Ce nu mi-a plăcut (la prima vedere) era lipsa unui cuier si a unui frigider! Dar am trecut repede peste, am ciuguluit câte ceva şi am plecat să vizităm!
Ce să vizităm? Ce era mai aproape!
Adică Cité des Sciences et de l'Industrie!
În continuare voi lăsa pozele să vorbească, pentru că pe mine mă doare gura (pardon, mâna):
Asta era o rachetă care era lansată cu ajutorul apei! Junioru' butona la panou şi seta presiunea (75%, 80%, ...) şi apoi, sub acţiunea presiunii apei, se ridica la câţiva metri! Cul!
Ăstea erau sutiene! De ce erau expuse? Nu ştiu!
Ăstea erau nişte vase care erau umplute cu apă la ţâşnitoarea din partea superioară, şi, pe măsură ce se goleau, se invârtea roata! (Nu ştiu dacă am explicat bine, da' am şi io voie să mai aberez, nu?)
Muşchii omului! Foarte bine proporţionat individu', nu?
Nu ştiu de ce se uita baba aşa de concentrată la bicicletă, aşa că nu ma întrebaţi!
Asta era spumă din aia de baloane de săpun! Se observă cum am suflat în ea!
Când i-am zis nevestei că mi-a furat inima, mi-a zis: Vai, ce romantic! Doar că io vorbeam serios!
Dovada:
Lumea la picnic pe malurile Senei!
Pe asta special am lăsat-o ne-micşorată, ca să se bucure şi ochiu' la dame de egzemplar:
După ce ne-am bântuit pe afară, ne-am dat seama că mai există şi aripa copiilor! Numai că închidea in jumate de oră, drept pentru care nu am mai putut intra!
După ce am terminat de vizitat muzeul, am luat-o încetişor spre Sacré-Coeur de Montmartre. Nu era permis să facem poze în interior, de aceea o să vă mulţumiţi doar cu exteriorul!
După ce am vizitat şi asta ne-am întors la hotel, să fim odihniţi pentru următoarele 2 zile, pentru că urma Disneylandu'!
Aşa că mă opresc şi eu aici cu povestirea, că deja am 3 ore de când bag!
Va urma
1 comentarii:
Cam aglomerat la Sacre Coeur! Dana s-a dat in caruselul ala cu cai din stanga...foarte incantata a fost!
Trimiteți un comentariu