luni, 12 aprilie 2010

Dicstracția sa termenat!

Bună seara copii!
După cum zice și titlul, dicstacția sa termenat! La birou, adică!
Da' hai s-o luăm într-o ordine măcar cronologică, pentru că și-așa e varză peste tot!

În primul rând iar nu mi-au băgat ăștia banii când trebuia să-i bage, băga-i-aș io undeva! Trebuia să-mi vireze cașu' pâna pe 5-6 ale lunii (că așa scrie în contract) dar ei i-au virat abia pe 9! Adică vineri! Adică mi-au intrat efectiv azi (pentru că e transfer internațional). Că cică au fost 2 zile libere de Paștele mamii lor! Drept pentru care în acest uichend minunat am stat în casă!

Nu non-stop ce-i drept! Am ieșit puțin sâmbătă, dar nu prea aveam chef să ma plimb, deci am revenit imediat în cochilie, iar duminică mi-am făcut mai mult curaj și am bântuit mai mult! Prin cartier pe-aici! Unde dracu' să mergi fără bani? Nici mâța aia cu care mă salut din priviri nu m-a băgat în seama! Au un simț astea dom'le ceva de speriat! Imediat te miros că n-ai banu'! Nu degeaba alintăm femeia: pisicuța mea!

M-am plimbat dară deci pe-aici prin cartier să mai văd și eu pe unde stau! Că până acum nu am avut onoarea să vad mai multe străzi decât strictul necesar!
Impresii?
Și la ei ca și la noi: treci de la agonie la extaz și viceversa foarte ușor! Cu diferența că la ei extazul parcă e mai zemos și mai gustos ca al nostru! Adică sunt și pe-aici străzi mizere, construcții ce stau să cadă, aspect dezolant, etc. dar, dacă mergi oleacă mai încolo, dai de zona bună! Și când spun bună, exact asta înseamnă! Nu ca la noi! Adică e o plăcere să te plimbi pe acolo! Palmieri, băncuțe, curățenie, ... Nu mi-am luat camera să fac poze, pentru că sunt căscat! V-am mai spus cât sunt de căscat? Cred ca da! Dar vă mai spun odată: dacă mă trimite nevastă-mea să cumpăr pâine, tre' să-mi facă listă, că altfel vin cum am plecat!

Am făcut eu câteva poze cu telefonul, dar nu au ieșit toate bine, și nu am chef să stau să le repar! Altă dată! Promit!

În altă ordine de idei (V-am zis că e varză? V-am zis!) să vedeți ce m-am gândit eu în gândul meu! Ia uitați aici! Mă gândeam eu: 100 kg! Atât am! Bine, ±5! Da' nu se pune! Ce naiba să fac cu ele? Că-s cam multe pentru vârsta și condiția mea! Nici n-am ce să le dau la toate să mănânce! Ce fac eu ca sa nu mai crească măcar? Păi bag flotări, mai trag de-o ganteră, alea alea...




Dar, în afară că mă dezvolt armonios, ele tot acolo sunt! Și tot atâtea la număr!

Ce să fac? Ce să fac?
BINGO! Gata! Mi-a venit ideea!
Moamăă, niciodată nu durează mai mult de 2-3 minute de când încep să gândesc și până îmi vine! Ideea, ca să fim clari! Nu

O să alerg! Ca o căprioară o să zburd pe aleile din cartier! La prima oră dimineața! O să-mi pun ceasul să sune mai devreme și o să alerg! Minim 30 minute pe zi! Și mi-am făcut eu calcule peste calcule, din care reieșea că în aproximativ 124 de zile de gioghing din ăsta o să dau jos cam 12,8 Kg! Cul!
M-am culcat foarte mândru de mine, hotărât nevoie mare că o să mă scol dis-de-dimineață și o să alerg!
Mdea!
Se pare că n-am ținut cont de-un factor!

Îl mai țineți minte? Ei bine, eu nu l-am uitat! Și se pare că nici el! `da mamii lui!

Dar tura asta nu m-am mai lăsat!
Io-te colea:








Huz dă bic nau biiici?
Păi tu ce credeai mă grecule? Că după ce-mi ..ți 2 nopți de somn te mai las în pace? Ce ți-ai zis tu: îl frec ce-l frec la cap, se agită să mă prindă și dup-aia îmi dă drumu' pe hol!
Ciuciu! O știi pe-aia cu nașu și cu păsărica lu' fina?
Păi noi românii suntem o nație primitoare ma grecule (lăsați-mă să mă râd la faza asta)! deci te-am primit cum se cuvine! Cu brațele (a se citi palmele) larg deschise!
Ei! Asta a fost! Bineînțeles că dimineață când a sunat alarma nu știam cum s-o închid mai repede! Dar sper că în seara asta nu vine frac-so lu' grecu'!

În altă altă ordine de idei (știți voi, varză totală), să revenim și la titlul de azi! Știți că vă povesteam eu cât e de mișto la aștia, cât sunt ei de ordonați și de puși la punct cu toate, că au specificații pentru orice nimic, bla bla bla ...
Ei bine, așa este! Ce nu v-am spus (pentru că n-am știut nici eu) e că nu la toate proiectele se întâmplă așa! Și, din păcate, ăla la care se întâplă așa s-a cam terminat de dezvoltat la el! Și s-au gândit ei că să mă treacă la alt proiect! No problem pentru mine, dar proiectul ăsta e condus de ăla de trebuia sa-mi facă mie treining pe WebService-uri pe la începuturi! Ăla de e tot timpul ocupat cu orice altceva! Ei bine, deși e o chestie nouă pentru mine, nu contează! Mi-a dat să fac ceva destul de complex, chiar foarte complex și de durată, ceva de genul nu este cerută dar s-o avem acolo pentru când o s-o ceară clientul! Nu ar fi nici o problemă pentru mine nici asta, doar că NU AU NICI O SPECIFICAȚIE! Nimic! Nada! Vid! Zero! Au oleacă de documentație la Forms-ul pentru care este WebService-ul!
Mi-a povestit ăla vreo 10 minute, foarte pe larg, despre ce e vorba în propoziție, și asta a fost! Bineînțeles cu promisiunea că, dacă nu știu vreo ceva, să mă duc fără nici o reținere la el, că o să-mi arate!
Eși mă de-aici!
Norocul meu e că mi-a indicat vreo 2-3 aplicații de unde m-aș putea inspira! Acum să nu va gândiți că iau aplicțiile ălea, schimb niște denumiri si câteva linii de cod și gata! Noooo! N-am io bafta aia!

Tre' să sap prin ălea trei aplicații să văd ce fac, și abia apoi să văd ce pot folosi din ele! Și normal, cum Murphy nu doarme, fiecare aplicație ma ajută foarte puțin la ce-mi este mie necesar! Colac peste pupăză, am descoperit ca și documentația existentă la Forma aia de trebuie suplinită cu aplicația asta are ceva bube!
Ce-mi place mie să scarmăn după alții! Mamă mamă! Chiar mi-era dor!

Da' de-al dreaq nici nu m-am dus să-l întreb nimic! Lasă să vadă că nici io nu-s de ici de colea/sunt tocmai de la Cuca/unde-i mămăliga cât nuca/și-o păzesc doisprezece cu măciuca!
E structurată pe 3 nivele aplicația (hoo mă că nu intru în detalii tehnice)! Primul este banal, al doilea este normal iar al treilea este miezu'! Ei bine, se pare că la al treilea va trebui să-l întreb, că-s niște chestii de biznis pe care n-am de unde să le știu! Bine că nu-i contra-timp, și că pot să mă întind cât vreau! Mi-a și spus că pot să mă gândesc cât vreau, că nu ma grăbește nimeni! Așa că asta și fac!

Și ca să încheiem într-o notă veselă:








Cât dracu' au stat la pândă s-o prindă în ”poziția” aia?


Offf! Ce să vă mai zic! Sper ca mâine să vă povestesc cât am alergat!
Țineți-mi pumnii!
Hai vă pup!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu