Cu mine prin Atena partea a II-a

Bună dup-amiaza copii!
Acum m-am întors din plimbări, dar sunt prea obosit ca să scriu! Așa că o să povestesc mai pe seară!
Stați pe-aici!

Mai pe seară: de-abia am micșorat pozele! O să încep povestea, dar nu o s-o termin azi! Așa că mai așteptați până mâine, ce să vă fac? Sunt foarte multe poze de urcat pe blog, și durează mult!

Pupici până mâine!



Bună dimineața copii! Mă rog, dacă se poate spune așa la ora 14:02!

Nu! nu acum m-am trezit, stați liniștiți! M-am trezit acum 2 ore! Dar acum am terminat de pregătit, aranjat, mâncat, băut cafea și alte alea!
Hai să-i dăm drumu', că vorba multă strică!

Deci, ieri am fost să-mi potolesc setea de cultură (pertea a II-a, după cum scrie și-n titlu). M-am trezit la ora 9 (ora 9 dimineața, daaa?), un dușescu rapid, mâncat ceva pe fugă și dă-i bătaie nene!

Prima surpriză plăcută am avut-o la metrou: merge fără întrerupere (dacă țineți minte, data trecută a trebuit să parcurg drumul metrou-autobuz-metrou)! Am ajuns la stația unde mi-am propus să-mi încep periplul, și anume OMONIA!

















După ce m-am orientat cum și ce fel, am apucat-o vitejește la picior pe strada Panepistimiou, spre Piața constituției a lor, sau Syntagma, pe care v-am și prezentat-o puțin data trecută, dacă vă amintiți!



























În poza asta se vede îmbinarea între vechi și nou! Dacă vă uitați cu atenție o să vedeți ca acea clădire veche a fost (sau încă este) a Băncii Naționale! Și au partea de deasupra, aia înclinată a fost construită ulterior!



Mergem mai departe
Ajung in zona unde încep clădirile lor de patrimoniu! Prima (prima pe care o știu eu): National Library





























Am avut privilegiul să asist și la o demonstrație
















Hai ai noștrii! Huooo!

Mergem puțin mai încolo și dăm peste Universitatea din Atena
















































Apoi am trecut la clădirea alăturată, și anume: Academia din Atena











































































Asta e vederea spre stradă!









Iar asta e vederea spre mine! Deoarece mi-era lene să mai scot trepiedul din rucsac, am rugat o tanti să mă pozeze! După aia mi-am dat seama că mai bine scoteam trepiedul! Madam face parte din categoria celor care și-au cumpărat cameră digitală doar pentru că așa are toți și trebuie să are și ea! Habar n-avea de focus, apăsarea butonului jumătate de cursă, expunere, etc. O singură apăsare hotărâtă și gata poza! Cred că se și laudă uite mă ce poze frumoase am făcut! Să vă mai spun că folosea și blițul (la camera cu care făcea ea poze pe-acolo)? Nu vă mai spun!

Plec mai departe!








(poză făcută când traversam)







Intru pe străduțe!








Ies de pe străduțe, și ajung la Muzeul de Istorie (fostul Parlament)
















Hmmm! Ce-ar fi mers o cafeluță! Dar nu prea aveam timp! Că mai am de mers o grămadă, și dacă m-aș fi oprit acum, m-ar fi cuprins lenea!






N-am făcut poză și din față la muzeu deoarece era un grup de vizitatori (dracaleți) care stăteau ca mârlanii pe trepte! Și nu doream să am amintire cu ei!



Afară erau cred că 27 - 28°C! Eu deja eram transpirat! Când l-am văzut pe-ăsta, am transpirat și mai abitir!
Deci are PALTON pe el!










Mai fac una la muzeu












vreo două pe lângă muzeu












și da-i bătaie, că mai avem de mers!











Încet încet ajung și în Syntagma Square!








Mă duc la Palatul Parlamentului

















Săracii, uite-așa ajung ca statuile ălea! Mâine poimâine se trezesc fără cap, sau, Doamne ferește! fără puță! Că ați văzut că aștia au obsesii cu treaba asta!




Buun! Părăsesc și Parlamentul și mă îndrept spre următorul punct de pe traseu! Îi văd și pe prietenii
or fi tot ăia de data trecută? Nu cred!







Și ajung la Grădina Națională















Mă plimb prin grădina, bucuros că-i umbră și liniște











Ui' mă la el cum fuge... și io n-am pe unde să fug...

Încerc și trepiedu', că doar nu l-am cărat degeaba de-acasă, nu?











Și m-am mai plimbat...
Asta e o bibliotecă pentru copii







Ăstea-s niște chetre







Ăsta-i un muzeu de botanică















mai pedalăm ...











ajung la un podeț ...
























copăcel copăcel










la podețul ăsta era o ceva interesant, drept pentru care am căscat și eu gura...

















O țestoasă și-o râioasă








aia mai mici sunt masculii! A se observa poziția lor dominantă...






Am asistat și la o gâlșeavă
Eternul conflict! Costică și Vasile se bat pentru Maricica! Hoo mă, că fete sunt destule, din câte văd! Toate sunt la fel de frumoase! Cel puțin eu așa văd!
Bine, dacă stau bine și mă gândesc, si broscoii văd toate femeile noastre la fel! Nu fac nici o deosebire între ele! Știu ei mai bine de ce se bat pentru Maricica! Asta e! Și la uameni e la fel! Ce zarvă făceau aia acolo, nu va puteți închipui!

Plec mai departe, pentru că nu-mi place violența!











Niște floricele




































O clădire unde scria că sunt birouri









În fața clădirii era ceva mișto















Mergem mai departe











ajung pe la o mini-grădină zoologică

































Alte floricele și copăcei
































Mai fac vreo câțiva pasi! mă întânesc cu NEA!
Ce faci măi nea... ? Nu-mi răspunde! Dă-l în mă-sa!



















Alți pași, alt NEA...
Vai de capu' lui săracu'! Sau, mai bine zis, vai de el! Că, în cazul lui, tot aia e!









Altă chestie din aia
plina de ninjălăi!











Merg! Pe lângă o clădire! Mare! Ce-o fi? Hmmm! ia să vad!






Mă dau în fața ei!
Wau! Ce mișto!
Zappeion cică se cheamă!










































Pe esplanada din fața clădirii, io-te ce era:
















Vedere dinspre Zappeion








Pornesc sfios pe aleile parcului din fața clădirii.

Uite-o bilă!










Uiteți aciișa simț de poiet! Dacă nici ăsta nu mai e, atunci altul nu mai știu! Deci: aleie în parc, statuie cu ingeraș, fântână arteziană pe fundal, Petrică și Floricica ținându-se de mână... E? Ce mai ziceți?





Dar deodată ceva mă întrerupe din trăirea mea artistică! Un șuierat usor! Un nor de praf! Ceva care era prea iute ca să-l poți vedea! Îmi încordez văzul, și-l vad!
Era EL! Șaolinu'!









O rup la fugă! Cât pot de repede! Abia abia reușesc să-l ajung, și asta pentru că se oprise să facă un piș!
















La o anumită vârsta, orice ninja se retrage departe de cele lumești și se duce prin munți ca să mediteze și să facă levălap! Cred că ăsta era unul dintre aia!
Îl salut și mă retrag, lăsându-l să se ducă să mediteze!




Mai fac o poză la Zappeion








mai fac o poză la Mișu









și mă pregătesc să săvârșesc călătoria, că deja mă dureau picioarele!
Dar mai am de mers oleacă până atunci!
Ceea ce și fac! Merg!
Asta-i tare! Mă gândesc cum naiba ridică ăștia ditamai autocarele... Treaba lor!






Ce naiba fac mă aia acolo sus, printre boscheți? Aia pare că-i dă țâță! Ce uameni perverși dom'ne! N-ai mai văzut așa ceva!








Plec mai departe rușinat! Ajung pe la Arcu' lu' Hadrian mânca-ț-aș!












Mă întorc apoi cu spatele la el și văd alte chetroaie! Cică templul lui Zeus!












O fi! Cine-s io să-i contrazic?






Asta nu mai știu cine-i, dar avea o față de hitleristă....











O iau pe străduțe,
pe unde am mâncat o înghețată buuună ...

Și m-am plimbat mai departe!


Am ajuns pe la Muzeul Acropolis!
N-am intrat, că nu aveam chef la ora aia!













Au și ei trenuleț ca noi











Aleea aia e la poalele Acropolei, deci vă dați seama cam cât e o casă ca asta











TOATE străzile(mai puțin arterele principale) arată așa:











Ajung in zona unei alte intrări la Acropole




















Și ăstea-s ultimele poze pe care le mai pun cu chetrele lor de la Acropole! Că deja m-am săturat de ele!
Gata! Acum chiar că m-am săturat de cultură! Dau pe-afară ca un poloboc dacă nu-s atent cum merg! Nu tre' să mă bălăngăn prea mult!

Pornesc pe drumul lung de întoarcere!

Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...
As vrea să zbor, si rana din pulpa nu mă lasa!"
Si bietul om, slab, palid, avind sumanul rupt
Si o camesa rupta bucati pe dedesupt,
Pasea tragind piciorul încet, dar pe-a lui fata
Zbura ca o lumina de glorie mareata,
Si-n ochii lui de vulturi adinci, vioi si mari
Trecea lucioase umbre de eroi legendari...

Trec și pe lângă Socrate











Apoi și pe lângă nepoții lui Luis Amstrong! ia uite ce puteau să facă aia cu un țambal și cu un saxofon


Super tare frate!


Intru apoi pe straduțele lor


































ajung și pe la Catedrală











și gata! Mi-am băgat camera-n rucsac și am luat-o frumos la pas spre metrou! Mă dureau picioarele!


Eee! La ora 14:00 am început să scriu și acum e 19:00! Plus ieri 2 ore prelucrarea pozelor! Tre' să dați o bere!

Hai LA REVEDERE că vreau să-mi fac un grătărel!
Pup!