Eveniment! Mare eveniment!

Bună dimineaţa,
Azi nu am mai venit pe jos la birou! Nu pentru că aş fi puturos, ci pentru că trebuie să fiu odihnit deseară! Nu! N-am nici o întâlnire. Ba de fapt am ;)! Dar tre' să fiu odihnit pentru că tre' să conduc!

Tre' să conduc pentru că ....
VIN ACASĂĂĂĂ!

Vin acasă pentru o ocazie specială! Foarte specială (dacă po' să zic aşa)!
Împlineşte juniorul 10 ani!

10 ANI!

Ceva unic în viaţă! Vă daţi seama? Treci de la vârsta de o cifră la aia cu două!


De aici încolo scriu pentru tine, puiul meu!
Exact acum 10 ani ţin minte că eram la maică-ta la spital, în vizită! Am ieşit să ne plimbăm puţin prin grădina spitalului, pentru că era foarte frumos afară! Nu mult! 10 minute!
Apoi, noaptea, pe la 12 - 12:30 (parcă aşa reţin) a sunat telefonul!

Apăruseşi tu dragul tatii! Ţi-ai făcut intrarea (mă rog, ieşirea, dacă stăm să privim strict din punct de vedere tehnic problema) pe lume! Mai devreme decât era prognozat, dar ţi-ai făcut-o! Nu ştiu când am ajuns la spital! Primul gest a fost să mă opresc la un chioşc să cumpăr 2 sticle de băutură! Pe care le-am dat portarilor! Mândru de nu-mi mai încăpeam în piele! Doar aveam un băiat, nu? Nici nu-ţi închipui cum e să auzi: Aaa! Să-ţi trăiască! Chiar dacă vine din parte unor necunoscuţi şi se datorează sticlei pe care a primit-o, urarea e sinceră! Şi te unge la corason! O să vezi şi tu! Când ţi-o veni sorocu'!

Efectiv pluteam! Am vizitat-o foarte scurt pe mami, am "rezolvat problema" cu dom'doctor

şi apoi m-am întors acasă! Dar nu aveam somn! Am stat treaz aproape toată noaptea gândindu-mă cum arăţi, cât eşti de voinic, cum dormi, ...!
Nu te-am văzut decât în momentul când te-am luat acasă! Ţin şi-acum minte, parcă a fost ieri! Am spălat maşina (nu ştiu dacă mai ţii minte prima noastră maşină, Dacia aia albastră), m-am bărbierit, m-am aranjat şi am venit să vă recuperez din spital (pe tine şi pe maică-ta)! Mi-a spus asistenta să aştept jos, la sala de predare-primire (nu mai ştiu exact cum se numea salonul respectiv)! Ştiu că eram acolo şi a venit o asistentă cu nişte cârpe în mână! Mă gândeam: ce dracu' mă, ăştia-s tâmpiţi la cap? Unde mi-e copilu'? Nu mi-au zis să aştept aici că-mi aduc copilul?
Ei bine, mi te-au adus! Erai aşa de mic înfăşurat în scutecele ălea, că nu te vedeai! Dar a desfăcut tanti asistentă cârpele ălea (de fapt erau scutece) şi UAU! Atunci te-am văzut prima oară! Nu pot să-ţi descriu cum m-am simţit! Pur şi simplu nu pot! Îmi venea şi să plâng, şi să râd în acelaşi timp! Eram şi oleacă îngrijorat! Erai atât de mic... Păreai aşa neajutorat... Ştiu ca te-am luat in braţe şi erai exact cât antebraţul meu! De la cot până in vârful degetelor!

În primii doi ani mă trezeam în fiecare noapte de două ori să-ţi încălzesc laptele! Ajunsesem la performanţa de a acţiona ca un robot! Aproape dormeam în timp ce făceam toate ălea (deschis frigider, pus lapte in crăticioară, încălzit, pus lapte în biberon, dus biberonul la locul faptei, mufat biberonul la guriţă).
Sau când îţi făceam baie... Ce-ţi mai plăcea la baie...

Apoi, cu trecerea timpului, deveneai din ce în ce mai mare! Mereu activ! Mereu gata de joacă! La ora 10 jumate' noaptea erai de parcă de-abia te-ai fi trezit din somn! Noi eram rupţi de oboseală (o să vezi şi tu când vei avea copil ce înseamnă) iar tu era freş ca un suc din ăsta de portocale de-l beau eu pe-aici! Şi ne călăreai prin casă până pe la 11 jumate noaptea!
Ehe... Ce vremuri...

Dup-aia, când ai mai crescut, eu nu mai aveam timp să ma mai joc cu tine cum obişnuiam! Deja la servici era tare obositor, veneam acasă târziu, obosit, numai de joacă nu mai aveam chef! Ştiu că te-ai supărat odată tare de tot pe mine că nu m-am jucat cu tine! Ai venit furios din dormitor şi m-ai lovit, de nervi că nu mă jucam cu tine! Vreau să-ţi zic acum că am simţit acea lovitură adânc în suflet! Pentru moment am rămas mască, întrebându-mă ce dracu' s-a întâmplat cu mine, cum am ajuns în acea ipostază!

Apoi a venit grădiniţa! A început practic viaţa ta socială! Ai cunoscut alţi copii! Te-ai mai cizelat! Aveai şi tu cu cine să te joci!

Apoi şcoala! Iar un moment important pentru mine! Ţin minte cum stătam în curtea şcolii, în prima zi! Parcă era prima mea zi de şcoala, aşa mă simţeam!
....
Ştiu că nu petrec cu tine atât de mult timp pe cât aş vrea! Ştiu că, poate câteodată îţi par cam aspru! Că nu discutăm întotdeauna pe cât aş vrea! Dar să ştii că eu sunt cel mai bun prieten pe care o să-l ai vreodată! Indiferent de ce faci, cum faci, eu te voi susţine mereu! Necondiţionat! Până la capăt!
Şi să mai ştii că sunt foarte mândru de tine! Sunt sigur că o să mă faci şi mai mândru! Pentru că eşti un copil deosebit! În ciuda micilor frecuşuri pe care le avem pe tema lecţiilor (şi de care o să-ţi aminteşti cu amuzament când o să fii ca mine) eu cred că eşti copilul ideal! Şi sunt convins că n-o să mă dezamăgeşti niciodată!
Îţi scriu aceste rânduri să le poţi citi şi peste ani! Poate ca la "oral" nu sunt aşa de bun ca la "scris"! Poate că nu am timp mereu să-ţi spun ce simt! Dar să ştii că simt! Să fii sigur de asta! Şi să ştii că pentru tine fac tot ce fac!
La mulţi ani dragul meu!

De-abia aştept să te văd deseară!

Ee! Gata cu nostalgia! Deci deseară (mai bine zis la noapte) sunt acasă! La draga mea nevastă şi la cavalerul meu! M-am lăudat pe la toţi pe-aici! Ceea ce înseamnă că luni o să trebuiască să iau o cutie de bomboane să servesc lumea! Că aşa se practică, nu? Şi o să dau o bere şi la colegii români! Că doar e o ocazie destul de importantă, nu?

Ia să mai recapitulez încă o dată iar din nou:
- bagajul checked
- cadoul checked
- biletul de avion checked
- diverse nimicuri pentru neamuri-preteni checked

Sper că asta-i tot!
Gata copii! Vă pupă jean! Ne mai auzim pe-aici, dar când mă-ntorc! Adică de luni încolo!