M-am întors!
A fost prea scurt! Parcă nici nu am simţit această vizită acasă! E ca şi cum aş fi mâncat o bomboană foarte gustoasă dar mică, şi care s-a topit prea repede în gură! Nu vă mai povestesc cum a fost, că m-apucă iar melancolia! Ce e de reţinut e că a fost prea scurt!
Da' hai să vă povestesc cum o să apar eu pe lista celor care nu o să mai poată zbura! O să fiu un fel de Muşama Binladen Jr.
Am o borsetă de aia de o porţi ca pe o gentuţă, pe umăr! Acum vreo 2-3 săptămâni mi-am egzecutat un grătărel din cărniţă de purcel (yamii) din care mi-am luat şi la birou să mănânc! Pentru a putea presta elegant la el, mi-am luat cu mine şi un briceag! Îl am de mai mulţi ani, primit cadou de la nişte prieteni (foşti colegi din Bucureşti)! O bijuterie de briceag elveţian, super tare, ţineam foarte mult la el (având şi valoare sentimentală). Cum spuneam deci, l-am luat la birou pentru a putea mânca elegant (că sunt un domn, ce ...)! L-am folosit cu brio, apoi l-am pus în borsetă cu gândul să nu-l uit pe la birou! Şi în borsetă a rămas! Am uitat de el complet!
Vineri seara, cand fac eu cechinul, văd că mă opreşte tanti aia! Ia borseta şi îmi zice să scot de prin ea ce am! Scotz eu un portofel, doo portofele (da mă, am doo portofele: unu' de Grecia şi unu' de românica. Ce mai contează că erau goale toate doo?), mai scotz una bucată iPhone, una bucată E51, una pereche căşti, ... şi tot scoteam! Aia de mă pusese să scot era în directă legătură cu aia de lângă ea, de presta la scaner! Şi aia îi tot zicea că să caute! Mai scot eu ce mai am pe-acoloşa, şi apoi îi dau cucoanei: ia tu mă şi mai scoate, că io nu mai ştiu! Şi mai caută aia ce mai caută şi găseşte doo chei. Ălea erau becap-ul meu, pentru cazul în care mai păţesc ce-am mai păţit! Aia îi arată lu' colega ce-a găsit, da' aia nu şi nu! Că să mai sape! Mai sapă asta ce mai sapă, şi, într-un buzunar mai dosnic, ce găseşte ea? Briceagul!
Să vă spun ce faţă a făcut?
Sau ce faţă am făcut io?
Cum stăteam noi şi ne uitam unu' la celălalt? Io eram nervos şi supărat, pentru că ştiam că n-o să mai văd briceagu', aia era nervoasă şi incordată pen'că se gândea că intenţionam să ajung cu briceagu'n avion,
... ce mai! Era ca-n Stan şi Bran! I-am explicat io cucoanei că am uitat efectiv de el, da' chu-chu! Cine să mă creadă? Mi-a cofiscat aia briceagu', apoi a început să se uite mai atent şi la leptop!
Hai ho! Hâidea! Gata bre! Deja mă enervasem! S-a inervat până şi laptopu'! Se uita şi el la ea ciudat!
I-am zis cucoanei că poa' să se uite trei ore la leptopul ăla foarte atentă, că oricum tasta Ctrl nu va deveni Shift, şi nici viceversa! Fiecare tasta va rămâne acolo unde e şi acum! S-a uitat aia la mine cu o privire inteligentă
Se vedea pe faţa ei că încearcă să înţeleagă ce i-am zis, dar nu prea reuşea! Oricum, am apreciat faptul că măcar a încercat! Am întrebat-o dacă mai are treabă cu laptopul, dacă vrea să-l pornesc, poate bagă şi un FreeCell scurt şi apoi să mă lase să plec, că am un avion de prins!
Cu greu s-a convins aia că ăla e leptop şi nu un divais de făcut BUM, şi m-a lăsat să trec!
Muream de ciudă după briceag! Asta a fost a doua oară!
Prima oară am păţit-o la Otopeni, în februarie! Adică atunci când am început treaba pe-aici! Tot la cechin!
Eram full! Încărcat cu de toate! Bagaj la greu! 38 de chile! Norocul meu că au fost drăguţi ăia de la bagaje de m-au lăsat cu ele fără să mă mai taxeze suplimentar! Nu vă mai spun ce aveam prin rucsac: laptopul (bineînţeles), seminţe de flarea soarelui, ciorapi, condimente, încărcătoarele de la doo telefoane, un PDA, un MP3 player, acumulatoare, ce mai! Nebunia lu' Salam era la mine în rucsac! Şi tot aşa mă opreşte nenea ăla la scaner!
- Putem să ne uităm puţin?
- Bineînţeles, zic io!
Mă! Profesionişti! Pe bune! Io deja mă gândeam ce faţă o să facă dacă vor începe a scoate tot ce v-am zis io că aveam în rucsac... Da' nu! Au mers la fix! Într-unul din buzunarele din faţă, printre 15 pixuri pe care le aveam pe-acolo, era şi un cuţitaş pentru paper-craft (făceam de-ăstea pe-atunci). Se uita şi ăsta ciudat! Că ştiţi că n-aveţi voie, că de ce încercaţi să introduceţi aşa ceva în avion, că... La care eu îl rog, cu cel mai politicos accent posibil, să deschidă rucsacul şi să vadă ce am în el! Şi când a început ăla să scoată seminţe, ciorapi şi ce mai era pe-acolo... doamne ce faţă avea... Îi zic: acum mă credeţi că nu mi-am dat seama de ăla? Că il port acolo de mult timp? S-a calmat nenea instantaneu (mai că-l bufnea şi râsul), da' mi-a explicat că nu poate să mă lase cu el în avion! OK! No problem! Numai că, după ce am plecat de acolo, stăteam şi mă întrebam de ce naiba nu mi-a confiscat şi cele doo rezerve de la cuţitaşul cu pricina! Că am şi două rezerve! Mă rog! Treaba lor!
Deci am doo incidente până acum! La al câtelea te declara ăştia persona non-grata pe aeroporturi?
În altă ordine de idei, am văzut norul! De cenuşă! Am trecut prin el practic! Mi-au cam tremurat puţin chiloţii!
Am vreo douăzeci de zboruri la activ, da' ăsta a câştigat premiul de cel mai scuturat zbor! Mă uitam pe geam şi nu vedeam decât un praf dens, cu particule lucioase şi foarte opac! Dar am trecut cu bine şi prin asta! Mă mai pot lăuda cu o experienţă! La întoarcere a fost plictisitor de liniştit! Am şi aţipit la un momen'dat!
Şi bineînţeles că Grecia nu s-a dezminţit! De la aeroport iau un tren până la staţia Neratziotissa, apoi iau metroul 3 staţii până în Iraklio, unde sălăşuiesc io! Aşa cum se poate vedea aici! Ei bine, cât am fost eu plecat, s-au gândit grecii să mă aştepte cu o surpriză! Şi anume (nu cu grevă) cu o reparaţie la linia de metrou! Din staţia Irini nu mai circulă metroul până nu ştiu în care staţie! Ceva de genul cum v-am explicat pe-aici! Aşa că, cele 10 minute de mers cu metroul s-au transformat în juma' de oră! Că autobuzul pus la dispoziţie pentru porţiunea pe care este întreruptă circulaţia circula din sfert în sfert de oră! Şi bineînţeles că am ajuns exact la timp să văd autobuzul plecând din staţie!
Dar, până la urmă, am ajuns cu bine! Cred că o sa fac vizite din ăstea cel puţin lunar! Că ce pana mea! Pen'ce munciesc eu aicia?
Azi tre' să fac cumpărături la greu şi să gătesc la greu, că frigiderul meu e indecent de gol! În ultimele doo săptămâni nu am mai avut chef de nimic! Dar nu ma ţine vrăjeala! Aşa că uraţi-mi spor la munci!
Hai vă pup!
P.S. Aţi observat de câte ori am folosit cuvântul doo? Oare de ce?
Mai târziu:
Băăi, deci am fost martor la o fază acum de m-am stricat de râs în gând!
A venit una de pe la testing team pe la noi prin birou de-a vorbit nuş'ce cu un nene! A terminat de vorbit şi a plecat! În timp ce pleca s-a scărpinat în cur!
La propriu! Prin blugi!
Da' staţi aşa că asta nu-i tot! Ea pleca şi altu' venea! Şi ia ghici ce s-a întâmplat! Îi face asta un give-me-five generos, aşa, cu toată palma...
Şi tare se mai bucura ăla...
Nu maiii pooooot!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu