Hapiend

Hai bonsoar mă copii!
Tre' să continui cu aventura mea p-aici, deci iată-mă din nou cu cuvintele-n tastatură.

După cum vă povesteam ieri, am pățit-o cu bagaju'. Poate nu e stilul pe care v-ați obișnuit să-l citiți la mine, da' ieri efectiv am simțit nevoia să povestesc! Pur și simplu, fără înflorituri, fără prea multe figuri de stil! Că taaare mai eram nervos! Bagaju' nu mai venea! Șerifu' italean era plecat de la prânz și trimisese meil ăluia de tre' să fie cu mine (ca să-mi explice ce și cum la noul proiect) ca după prânz să încremenească la mine la birou să continuăm ce începusem cu o zi în urmă. Bineînțeles că ăla ”a avut treabă” și nu mai venea! Fără el nu puteam continua cu munca, drept pentru care cam stăteam! Ca pe ghimpi!
Și uite-așa mi-a venit ideea să scriu! Ca să mă descarc parcă! Și asta am făcut! Acum, că n-a ieșit cam cum voiam io, asta e! Ăla (așa cum îl vom numi generic și în continuare pe italean) mi-a trimis un meil pe la 17:00 dacă poate să vină să continuăm! Si, certo! Cum să nu? Idealu' meu în viață e să stau la birou seara târziu! Da' n-am zis nimic, a venit, ne-am apucat de treabă vreo oră jumate și am mai uitat de celelalte probleme!
Buuun! V-am explicat deci ce e cu povestirea de ieri!
Acum nu mai e cazul să fiu urâcios! Me happy!
Dar s-o luăm încet, că avem tot timpul!

Deci (că așa se începe, nu?) din toată tevatura iscată ieri, cu jdemii de telefoane si jdemilioane de draci a rămas că azi dimineață, până în ora zece am bagaju' adus la nas! Ochei! Mă învoiesc io de la birou, ca să fiu acasă (să nu mai stau dup-aia încă vreo trei zile că nu m-au găsit) și aștept. Adică m-am trezit, m-am spălat, am mâncat, am băut cafeaua, și de-abia apoi m-am pus pe așteptat!
Acum!
Acum!
09:45
Vine acum!
10:05
Eh! Întârzie oleacă, nu? Că doar nu e ceas!
10:30
Deja încep să șuier! Îmi ieșeau aburi pe urechi! Mai stau oleacă și pun mâna pe telefon! Good news: de-abia a plecat curierul din Torino!
'zda mă-tii de cârnat! Italian style, nu? Trebuia oamenii să-și bea cafeaua? Trebuia!
Pun mâna și sun să anunț ca ora 10 devine 11:30!
Și o iau de la capăt cu statul!
Și stau! Și aștept!
Ei, acum devine interesant! Pe măsura ce trecea timpul și momentul adevărului se apropia cu pași repezi, dracii îmi treceau! Nu mai eram nervos că mi-au rătăcit bagajul, nu mai eram nervos că mi-l aduc cu întârziere, nu mai eram nervos deloc! Singurul sentiment care mă încerca era unu' de ușurare și bucurie! Îmi iau bagaju' înapoi! M-oi fi dilit la cap?

Notă:
Când mă întorc în Galați să mă duc să-mi fac un control la creier!
Așa, ca să nu uit!

În fine, nu vă mai fierb mult! Pe la 12 și ceva primesc telefon că e pe la 5-6 km de mine și că să-l aștept! Mdea!
DA' PÂNĂ ACUM CE CREZI CĂ AM FĂCUT MĂ HANDICAPATULE? AM FOST LA CURVE?

Cobor io în fața blocului și reiau așteptatul! Să vă mai zic că mă simțeam ca și cum aveam întâlnire cu o gagică? Nu vă mai spun!

Vine! Oprește! Îl scoate din mașină! Îl controlez febril să văd dacă e intreg! E ÎNTREG ȘI NEVĂTĂMAT!
Urc cu el sus!
Iote-l:








Pe unde-ai umblat mă? Unde-ai fost tu atâta timp?
Trebuia să-l iau oleacă la întrebări, că dup-aia uită cine-i șefu', nu? Eheei, pe unde n-am fost noi doi împreună... Câte orașe am văzut noi... Și-acum el a fost singur în Torino! Trebuie neapărat să mă duc și io pe-acolo!
Am terminat cu întrebările, l-am dezbrăcat de folie și l-am desfăcut! Mâncarea nu mai era bună, dar măcar nu crease damage (adică nu puțea). Buuun! Am și io pijamale, am și io schimburi... Nu mai stau în chiloți prin casă seara... Yupiii!

Acum că am tot ce-mi trebuie mă echipez și plec la birou!

bla bla bla...
bla bla bla...

Azi a stat mai mult ăla cu mine, deci am progresat oleacă în project!

Buuun!
Întrebare: ce face românul când se bucură?
Hai! Să vă văd!




Nici un răspuns? Sunteți muci!
LEMĂ: Românul când se bucură bagă un grătar!
Daaaa! Numa' că ăștia cu apartamentu' n-au prevăzut situații din ăstea! Adică s-or fi gândit ei că aici o să stea numai români triști!
Țacă băbăieți!
Încep să gândesc iarăși! Tot repede! Tot prea repede! Bingo!
Moaa' să-mi trag una! Nici n-am apucat să-mi dau seama că există problema, că i-am și găsit soluția: cumpăr un grătar!
Io-te pesă de pesă aicișa:

Cu asta o să mă bucur nu numai azi, ci și vreo 15 zile de-acum încolo!
Yes!





Așa că în seara asta am băgat o cefuță mititică la grătar cu niște cartofi natur și cu niște castraveți la oțet, mai bag și un ceai (ca bere am uitat să-mi cumpăr) și m-am apucat de scris! Ce-o ieși, Dumnezeu cu mila!

Cam atât pentru azi!

Va urma! (Oare?)

Ciao ciao!

'Ai di capu mieu

Hai bonjour ma copii! Si La multi ani, ca nu ne-am auzit pe anu' asta deloc!
Ziceam eu ca nu ne mai auzim, da' se pare ca nu se poate! Lucrurile se intampla, deci tre' sa povestesc despre ele! Nu?

In primul rand va urez un an nou mai bun ca ala de-a trecut, mai multe parale in portofele si multa sanatate! Sau noroc? Cum naiba era? A! Da! Cica noroc! Ca sanatate au avut si aia de pe Titanic!

In alta ordine de idei, chiar daca nu duceam dorul, sunt iar in situatia de expat! Lite de data asta, ca-s numa' 3 saptamani! E ca un concediu cum ar veni! E in Italia, mai precis Biella. Pentru cei care nu stiu, e orasul unde am mai fost de vreo 5-6 ori in decursul celor trei ani cat am lucrat la firma unde munceam inainte de episodul Grecia si unde, de altfel, m-am si intors. Si ce puteam sa fac daca tot m-am intors? Sa merg in Italia, nu? Logic!

Iata-ma dara deci iar pe drumuri! Numa' ca drumu' asta o sa ramana in memoria mea ca unul foarte nasol! Cel putin asa a inceput!
Dar s-o luam pe indelete!
Luni dimineata! Lunea asta! Ma trezesc io cu noaptea in cap, ma pregatesc, imi fac o cafea (sau nici p-aia n-am apucat s-o fac?) si ma imbrac! Ca sa fiu eu mai sigur, ma pune naiba sa-mi cantaresc trolerul, ca sa nu am probleme la aeroport! Buna idee! Avea fix 24 de chile! Offff! Treaba asta trebuia facuta cu o seara inainte, nu? Da! Da' cine mai statea la sprituri cu prietenii? Deci m-apus io sa fac o analiza cu ce-as mai putea expulza din respectivul troler! Haine! Out! Pun din nou pe cantar: 22 chile! Naspa din nou! Ma mai uit io prin el oleaca, scot o pereche de incaltari si coolerul de la lectop si gata! Numa' ca pe-alea chiar nu le puteam lasa acasa! Deci inca o sacosa! Buuun! Ma uit io la cias... VALEEEEU! Hai mai repede ca pierdem trenu! Ies in fata blocului (fara bagaje), traversez strada sa iau un taxi (zapada de juma'de metru) parcheaza taxiul, ma duc inapoi sa iau bagajele, urc in taxi si da-i drumu'! Asa ar fi fost ordinea fireasca, nu? Ei bine, nu! Patina taxiul ca naiba! Se bagase desteptul intr-un morman mare de zapada! M'am dat jos, am impins vreo 5 minute in fel si chip... neam nu se urnea! Deja incepusem sa transpir! Ma gandeam sa ma duc sa iau alt taxi, ca deja mai erau 25 de minute si pleca trenu'! Noroc ca-mi luasem bilete cu o zi inainte! Prevazator, ce mai! Mai fac o incercare si BINGO! We are on the road bebe!
Ochei!
Da'i cocs pan'la gara! Ajung! Prind trenul! Bravo!
Pe tren plictiseala mare mon cher! Ma mai joc oleaca pe telefon, intru pe mess, gasesc pe un prieten mai matinal, schimb 2 vorbe 3 minciuni cu el, aranjez chiar sa ne intalnim in Bucuresti la un compot (daca vine el la gara) si gata! Ia sa ma bag la un film, ca tot avem priza in tren acum, nu? Scot io lectopu' din rucsac, scot alimentatoru'... Hopaa! Asa voiam! Numa' ca nu prea exista acel alimentator! Verific eu inca o data, printre celelalte 128723489723 de cabluri si cablulete. Numai alimentatorul de la lectop nu era. Sun la nevasta-mea, o intreb (dupa ce i-am dat buna-dimineata, bineinteles):
- Auzi, nu cumva in sufragerie, in priza, e un alimentator de laptop?
- Ba da!
Buuuun!
In nici un caz nu pot sta 3 saptamani fara lectop! Aia-i clar!
Solutii?
Mintea mea lucreaza rapid! Prea rapid cateodata! Scot telefonu' si-l sun pe amicu' cu care tre' sa beau compot!
- Ba nene, scoate-ma din rahat! Io am intrat, tu sa ma scoti!
Ii povestesc io omului ce si cum, il pun pe dat telefoane, pe drumuri, pe ce vrea el, numa' sa-mi gaseasca un alimentator pentru agregat! O fi crezut omu' ca de fapt io asta am intentionat din prima!
Sa stii ma Striantza ca nu asta am intentionat din prima!
Ajung io in Bucale, trac la mecdonald, imi iau o cafea si ceva de ciuguleala si ma pun pe asteptat! Trece timpu ca nebunu'!
Telefoane: Hai ma, mai vii azi? Da ma, ai rabdare!
Intr-un final apare si amicu' cu alimentatoru'; ma uit la ceas: nu mai era timp decat sa ne pupam si atat! Ne-am pupat si-atat! Tai-o la taxi!
Ma rog, nu are sens sa va mai povestesc si despre calatoria cu avionu' ca nu va intereseaza pe voi cum dorm io! Doar atat sa va zic: deoarece nu au gasit zbor direct, colegii de la firma care se ocupa cu astea mi-au luat zbor Bucuresti - Milano cu escala la Frankfurt! Bun asa!
Ajung io in aeroportul final, ma asez ca tot omu' la recuperare bagaje si incep s-astept! Si astept! Si astept! Cand am observat aceleasi bagaje ca se invarteau deja de vreo 3 ori si al meu nu mai venea, ma duc la biroul de bagaje!
Bineinteles ca bagajul meu ramasese in Frankfurt! Ca n-au avut timp sa-l incarce! Numai al meu!
Ma rog, zice cucoana aia ca o sa ajunga cu urmatorul avion (care ajungea la 22:00) si ca o sa mi-l trimita a doua zi cu un curier! Mdea! Asta e! Ghinion! Ies eu din aeroport sa ma intalnesc cu omu' cu masina care trebuia sa ma astepte! Il gasesc usor. Ne urcam in masina (de data asta au trimis o duba, din aia cu e la maxi-taxi, Mercedes Sprinter cu 14 locuri). Mdea! Criza nene!
Plecam noi spre Biella, incepem sa palavragim (io cu italiana mea din 2 in doi, mai stia si baiatu' ala oleaca de engleza), da' io tot suparat eram din cauza bagajului! Numa' ca la un moment dat mi-a mai trecut supararea! Nu ca as fi avut vreo bucurie, ci pentru ca baietasul ala mergea cu 160 - 170! Pe autostrada ce-i drept, da' totusi, va ziceam ca era o duba, nu? Am incercat io sa-l intreb daca nu sunt radare, daca nu ii e frica de amenda, ... chestii din astea! Da' n-a tinut!
Ma rog, ideea e ca nu am mai simtit supararea! Am ajuns, m-am cazat, m-a asteptat omu sa ma duca si la supermarket!
...
bla bla bla
...
bla bla bla
...
Adica nu mai e ceva demn de a fi povestit! Doar ca am adormit cu gandul la bagaju' meu si la sarmalutele si snitelele din el! Snitelele io le-am facut, duminica dimineata! Si a fost pentru prima data cand am executat snitele! Si nici nu am gustat din ele! Nevasta-mea in schimb a gustat! Si cica ar fi bune rau!
A! Si nici cablu de retea nu am! Ca e in bagaj! Aici, in apartamentul unde stau, au internet, dar e doar priza in perete! Cablu tre' sa-ti aduci la pachet! Da' io stiam asta, ca nu e prima oara cand stau in apartamentu' asta! Da' prima oara nu stiam! Si cine umbla prin oras, sa gaseasca cablu de retea? Baiatu'! Si cine a dat 9,9 euro pe un cablu de retea de 2 m? Tot baiatu'! De-al naibii nu l-am lasat nici io in apartament! Port cablul ala dupa mine peste tot! Bine, ca in bagaj mai am si un cablu de 10m! Ala ar fi ca un fel de uairles, ca pot sa ma plimb cu laptopul peste tot!
Oricum, a venit si ziua de ieri! La prima ora ma suna bucurosi aia de la firma de curierat, ca bagajul meu a fost gasit (stiam ma tanpitilor) si ca urmeaza sa mi-l livreze a doua zi!
WHAAAT? CEEEE? Cum adica? Stati ma fratilor oleaca! Io sunt aici fiul ploii! N-am nimic, nici pijamale, nici toale, ce naiba...
Asta eram eu vorbind cu aia! Numa' ca am observat eu ca la un moment dat vorbeam singur! Adica dupa ce le-am dat adresa unde puteam fi gasit, mi-au inchis telefonu' in nas!
Pana mea! Incep sa-mi amintesc de italieni!
Ma resemnez, ma duc la birou, bla bla bla... trece ziua! Fac rost de-un cablu de retea de la birou! Macar atat! Ajung acasa, bag cablul, e net! URAAAA! Pot sa vorbesc acasa!
As fi folosit io aifonu din dotare, da' e blocat pe Orange Romania, si nici nu poate fi deblocat! Ca are ultima varianta de soft! Si am pe el si Skype, si Mess, ... si oferta la astia cu netu' pre-pay e super-meseriasa... Da' na! Nu le poti avea pe toate, nu?
Trece si ziua de ieri!
A venit ziua de azi! Dimineata m-am tot foit, cu gandul ca acum acum poate vine bagajul! N-a venit! Ma duc io la birou, ma iau cu treaba... da' parca nu mergea! Am stat io pana pe la pranz, si, daca am vazut ca nu ma suna nimeni, am inceput io sa dau telefoane!
Prima data la biroul de bagaje de la aeroport! Acolo, dupa ce ascultam un robot si bagam numarul de pe reclamatie, tot robotu' ala imi zicea ca bagajul meu a fost gasit (STIU ASTA MASINA TAMPITA) si ca a fost trimis firmei de curierat care mi-l va livra (SI ASTA O STIU)! Si gata! Finish!
Buun!
Sun la firma de curierat! No answer! Mai sun o data! Si inca o data! Si inca o data! Si inca o data! Si inca o data! P..a (ca am zis ca nu vrobesc urat, nu?)!
Incep sa-mi fac griji! Ma gandesc numai la mancarea aia! Una - ca nu am apucat sa gust din snitelele alea si Doi- ca s-a stricat si daca incepe sa puta, hainele mele vor puti si ele! Si n-am ce sa le mai fac decat sa le bag pe toate la masina! Asta inseamna sa-mi mai cumpar un rand de tricou, chiloti, ciorapi (pe langa alea de le-am cumparat deja). Deja incep sa fac spume!
CU PI..DA MAMILOR VOASTRE PUTETI MA SA FITI ASA DE NESIMTITI? Dam o carca de bani pe bilet, si, daca se intampla o chestie din asta (ca se poate intampla, nu zice nimeni nimic) atunci parca-i concurs: care-si bate joc mai tare de fraier!
Deja fierb! Iau legatura cu colegii de la firma! Ii bag in priza! Ei n-au nici o vina saracii! Da' nici io! Intru-un mare final, unul dintre ei, nu stiu cum, a reusit sa vorbeasca cu cineva si sa faca rost de un numar de telefon de la curierii aia! Acum vine marea surpriza:
deoarece acea societate de curierat nu are birouri in Biella, mi-au dus bagajul la Torino! Si de acolo mi-l vor livra! Maine!
Acum uitati-va oleaca pe harta:

Punctul A este aeroportul din Malpensa - Milano (acolo unde am aterizat, si unde a venit si bagajul)
Incadrat in dreptunghiul ala rosu e oraselul Biella, unde sunt!
Punctul 2 este Torino!
Deci bagajul a ajuns la Malpensa, pentru ca n-aveau sediu in Biella l-au dus in Torino, urmand ca de acolo sa mi-l aduca in Biella!

Deci io ma dau batut! Asa ceva nu mi-am putut inchipui ca poate exista in tari care au WC-uri in casa! Ce se mai poate spune in situatii din astea? Ca io am ramas spiciles! Cu capu'-ntre urechi, cum zicea Moromete! Un lucru e clar: daca maine nu am bagajul, maine seara sunt la aeroport, imi iau bilet, si ma intorc acasa!
Cam atat despre calatoria mea de anu' asta!
Deocamdata!
Nu mai am cuvinte sa continui! Bunul simt si logica nu ma lasa sa imi exprim sentimentele care ma incearca la ora asta!
Va tin la curent cu evolutia situatiei!

Aidipa!

Încheiere

Da mă copii,
Ştiu că n-am mai scris de mult p-aici.
Îmi fac autocritica!



Gata! Mi-am făcut-o!

Acu' să trecem la treabă! După cum zice şi titlu', ăsta se vrea a fi ultimu' post pe-aici!
Nu o să vă mai povestesc ce-am mai făcut de când am scris ultima oară, deoarece nu ar fi multe de povestit! Nu că nu s-a mai întâmplat chiar nimic, dar nu s-a întamplat mai nimic să poată fi povestit pe-aici! Ştiu că sună cam aiurea, da' nu mai am chefu' sau răbdarea de la început! Drept pentru care o să vă mulţumiţi cu ce iese!

De ce ultimu' post? Păi e simplu: pentru că se apropie cu paşi repezi sfârşitul statutului de expat! Şi, fără expat, nu putem avea blog de expat, nu?
Mai concret: MĂ ÎNTORC ACASĂĂĂĂĂ!

Da! Mai am 12 zile (fără asta) şi gata! Cel puţin aşa arată AMR-ul!












Deoarece cauza care m-a determinat să încep acest episod din viaţa mea a dispărut, e cazul să se încheie şi aventura, nu?
Cum a fost? Şi bine, şi mai puţin bine! Oricum, o experienţă notabilă în viaţa mea, pe care însă sper să nu mai fiu nevoit să o repet!
O parte (chiar cea mai mare parte) din idei şi întâmplări le-am împărtaşit cu voi. Mai puţin acum, spre sfârşitul perioadei, când dispoziţia necesară pentru a scrie a dispărut cu desăvârşire! La fel şi cheful de gătit (aş aminti totuşi o ciorbă de burtă care a ieşit BESTIAL şi nişte sărmăluţe care au fost delicioase dar mai puţin aspectuoase). Dorul de casă şi de familie a devenit prea mare! Spuneam la un moment dat că voi primi o vizită! Ei bine, nu s-a materializat! Deci din concediu nu mi-am mai văzut familia decât pe Skype! Naşpa! Nu credeam că poate fi chiar atât de naşpa!
Dar mult a fost, puţin mai este! Pe 23 dimineaţă am plecat! Vin cu autocaru' pentru că-s plin de bagaje!
Lista cu ce mai e de făcut arată cam aşa:
- Cadouri: o mare parte s-au cumpărat;
- Curăţenie în apartament: uichendu' ăsta (adică mâine);
- cam atâta.

Ca impresii despre ţara asta? Hmmm... În mare parte seamănă cu noi! Sunt un pic mai evoluaţi în unele privinţe, dar totuşi balcanici 100%. În orice caz, nu e o ţară unde aş vrea să trăiesc! Da' nici cu românica nu mi-e ruşine! Asta e!

Ce-aş mai putea să mai adaug în încheiere? Vă mulţumesc tuturor celor care aţi pierdut timpu' pe-aici şi sper că v-a plăcut ce-aţi citit! A fost şi pentru mine o plăcere o anumită perioadă! Când n-a mai fost, n-am mai scris!

Drept pentru care vă doresc Sărbători fericite la toţi si fie ca anu' ce vine să v-aducă doar bucurii! Că de necazuri au grijă guvernanţii să nu ducem lipsă!

Ai vă pup şi-aveţi grijă!
Ciao!
Pa!
конец фильм!

Fază de fază

Hello măi dragilor,
Azi s-a petrecut o chestie tare de tot!
Vineri am primit un mail precum că azi va fi un meeting pe teme de noi politici de securitate care s-au introdus in cadrul companiei!
Ceva de genu':

It is a pleasure to invite you to “MNI Security Policies and Security awareness” meeting which will be delivered in Ag. Neratziotissis 1st Floor Main Conference Room by Mr. xxx xxxx (un fel de şef la sistemişti) and Mr YYY YYYY (dă big bos).
I would like to inform you that the meeting will be illustrated as follows:

Date : Monday 11 October 2010
Time : 09:45 – 10:30

For any further information do not hesitate to contact HR Department.
Thank you all very much.
Best regards
xxx xxxx


Întrucât era ceasu' 9:15, m-am gândit că am timp să mă duc acolo unde şi regele merge singur, ca să rezolv o problema care nu mai suporta amânare! Zis şi făcut!
Am petrecut ceva clipe acolo, după care am ieşit victorios!
Nici nu a apucat să mi se şteargă bine rânjetul tâmp de pe figură, că m-a luat în primire o colegă zicându-mi că s-a devansat meetingul, şi că să merg în sala de şedinţe!
M-am gândit că de-abia se adună lumea, deci nu m-am grăbit! Mi-am luat tacticos un caiet, am stat să mă gândesc câteva momente ce pix (pixuri) să-mi iau, dacă să-mi iau şi roşu şi albastru, sau doar unu' negru...
Mă rog, probleme...
Într-un final mi-am deplasat şi io fizicul la meeting. Adică cu un etaj mai jos! Acolo, pe hol, un nene pe care îl mai văzusem de câteva ori prin firmă, dar căruia nu i-am dat importanţă niciodată! Salut Salut şi atât!
Am schimbat o glumă repede cu el (genu' Pe mine mă aşteaptă lumea? Uau, ce persoană importantă am ajuns!) şi-am intrat în sală! Bineînţeles că nu mai era nici un loc liber! Domnul XXX XXXX, văzând situaţia, mi-a cedat scaunul lui, că oricum el trebuia să prezinte nuş'ce. Scaun care bineînţeles era chiar în faţă, lângă şef!

Asta e! M-am aşezat pe scaunu' ăla, dacă altu' n-aveam! Mai trece 1 minut şi vine nenea ăla de făcusem io glume cu el pe hol! Se aşează în scaunul lui dă big bos! Zic : io-te un kamikaze!
Numa' că nenea ăla începe chiar să vorbească!

Stai aşa! STAI AŞA OLEACĂ!
Mă întorc la Adi (care stătea chiar lângă mine) şi-l întreb: Cine-i mă ăsta? Nu trebuia să vorbească şerifu'?
La care face Adi o faţă din aia ciudată şi mă întreabă: Tu faci mişto de mine?
Io: Nu mă!
El: Păi ăsta-i şerifu'!

Io am trăit până acum cu impresia că şerifu' este altu'! Unu' de-l vedeam mai mereu prin firmă, care se plimba important pe ici pe colo! Şi cum nimeni nu mi-a zis până acum, si nici nu am fost prezentaţi când ne-am angajat (ni s-a spus că nu era în ţară) puteam foarte bine să termin contractu' aici fără să ştiu cine e şerifu'!
Ce poate fi mai tare ca asta? Să munceşti aproape un an de zile undeva şi să nu-ţi cunoşti şerifu'?

Cre' că numai io sunt în stare de un ca asta!

Ai vă pup!
Ciao!

Bad news

Bună ziua copii,
Încep cu o veste naşpa: mi-a căzut o plombă! Ieri dimineaţă, în timp ce băgam cu spor

s-a întâmplat nenorocirea!

Upgrade la imobil

Bonjour dragi copii!
Ştiu că n-am mai scris de multişor pe-aici! Mea culpa! Dar nici nu prea am avut ce scrie! Nici acum n-ar fi prea multe de scris, da' s-au schimbat nişte modificări pe-aici!
Nu ştiu dacă mai ţineţi minte, dar vă povesteam că în living-room nu prea aveam nimic!
Ei bine, s-au produs unele upgrade-uri de atunci! Proprietarul și-a schimbat mobila (la el acasă) și a adus aici mobila veche! E mobila de când s-au căsătorit (a ținut să-mi spună asta). Super întreținută! O să pun și poze, da' nu acum! Am canapea cu două locuri, una cu 3 locuri și un fotoliu, biblioteca, birou, măsuțe, ... A schimbat și în camera mică! A luat mobila veche și a adus un pat nou cu saltea nouă! Acum am două paturi în camera mică! Cre' că o să-mi deschid un han ceva....
După toate ăstea a mai venit o treabă. Cum în baie nu prea mai mergea robinetul de la apa rece, iar WC-ul era fisurat, m-am gândit să îl rog pe proprietar să le schimbe! Omul fiind plecat din țară, m-a rugat pe mine dacă pot să rezolv treaba! OK! Atâta timp cât el plătește, de ce nu? Am vorbit cu soțul lu' madam de la parter (aia care e cu întreținerea) și mi-a zis că are el un prieten care se ocupă cu din ăstea! A venit omu' sâmbăta trecută, a văzut despre ce-i vorba și a rămas pe azi să vină după ora 18:30 să schimbe! El s-a ocupat de tot (a cumpărat, a adus, a dat afară ce trebuia, a înlocuit, a făcut și curat la locul de muncă). Numai că m-a cam dat pe spate cât a costat tot: 300 de euro! Ăn condițiile în care un WC poți să-l iei si la 70 - 80 de euro de prin Carrefour! Hai să zicem 100! Plus încă vreo 50 de euro bateria de la chiuvetă plus materialele folosite (silicon, ...)! Asta înseamnă cca. 150 de euro manopera!
Să-mi f..t una! Pentru 2 ore de muncă! Și eu care credeam că io iau mult!
Da' asta e! Am vorbit cu proprietaru' la telefon în timp ce erau ăștia aici, a vorbit și el cu ei nuș'ce (dacă mai are plăci de faianță, că a trebuit să spargă 2 sau 3 să schimbe și cotul la WC), a zis omu' că-i OK, cine-s io să-l contrazic?

Cu ocazia asta am descoperit că vecinu' de jos (soțul lu' madam) vorbește românește! A fost șofer prin românica vreo 7 ani (din câte zice). Și tot cu ocazia asta mi-am mai găsit ceva de lucru! Văzându-mă cu laptopul, m-a întrebat dacă mă pricep, că are și el probleme cu calculatorul! Era să-l refuz? M-am dus și m-am uitat oleacă și are windows-ul dus! Vista! Bleah!
Așa că mâine seaară am treabă! Pun windows7 pe un comp. Gratis, ofcors! Da' de-o cafea nu-l iert! Că fac grecii cafea bună!

În rest sunt bine sănătos, sictirit, plictisit, ... Am pățit a doua oară faza cu vinerea (să fiu convins că-i joi și să văd lumea venind de la piață), îmi ies fire de păr roșcat in barbă, ... din ăstea! Ca să nu mă plictisesc chiar de tot!

A! Și încă ceva! Pe la sfârșitul lunii (octombrie) o să am liber într-o joi (ultima din lună) așa că o să-mi mai iau și vineri și VIN ACASĂ o fuguță!

Ai vă pup!
Ciao și să fiți cuminți!

Gânduri, cujetări, ...

Bonjour copii,
Nu prea am mai scris pe-aici în ultimul timp! Sincer, nu prea mai am ce să mai scriu! De întâmplat nu prea mi se mai întâmplă nimic, de dat cu părerea nu prea îmi dau (sunt destui care o fac mult mai bine ca mine), ce cred eu despre unele-altele iar nu cred că e aşa de important... Aşa că nu prea am mai avut despre ce să mai scriu!
Despre aventurile cu PFA-ul şi legislaţia care se tot modifică deja nu mai are rost să mai comentez... M-am obişnuit cu ele ca fomeia cu bătaia... Că îmi adusesem aminte de o fază: eram pe la ţară pe la unchiul soţiei la o clacă din aia (adică la cules porumbul). Da! Mai făceam şi din ăstea! Şi era pe-acolo o babă care povestea despre cum trăia ea cu moşu (moş care murise). Ce bătăi se-ncingeau prin curte! Din câte zicea ea acolo, mai mult de jumate din bătăile ălea erau meritate (îi plăcea beutura la babă). Acu' că moşu' nu mai era, baba devenise nostalgică! Mă pune dracu' s-o întreb de ce. Adică acum nu mai lua bătaie, de ce să-i pară rău? La care baba mă sparge cu replica: Păi dacă nu te mai bate uomu' aşa câteodată, parcă nu simţi că ai bărbat în bătătură!
Aşa că dragi bărbaţi, habar n-aveţi ce-şi doreşte o femeie cu adevărat!

Lăsând gluma la o parte, ăsta e tristu' adevăr! Am ajuns la stadiul în care nu prea mă mai încântă nimic! Rutina zilnică mă termină! Dacă vă vine să credeţi, săptămâna trecută nici nu mi-am dat seama că e vineri! Mergeam la birou, mă gândeam la nişte rahaturi de aplicaţii la care lucram, mă gândeam că a doua zi trebuie să mă trezesc mai devreme că-i zi de piaţă, ... Când deodată, ajungând la locul unde se ţine piaţa, văd că-i plin! Era piaţă! 'tu-i mama mă-sii, că au schimbat ăştia ziua de piaţă! Da' de unde! Chiar era vineri! Cu toate că eram ferm convins că-i joi! În aşa hal am ajuns!

Număr zilele până la sfârşitul lunii octombrie, când o să am o vizită destul de importantă, şi anume îmi vine familia! Pentru o săptămână! De-abia aştept! Nici în armată nu ţineam aşa un AMR cum ţin acum!

Dar partea cea mai naşpa e că, din câte văd, în ţară nu s-a schimbat nimic! Adică s-a schimbat: suntem mai în căcat decât eram când am plecat! Iar asta nu face decât să mă "bucure". Adică şansele ca să pot trăi normal în ţară se duc p..ii de suflet în fiecare zi câte puţin! Ăştia nu sunt normali! NIMIC n-au făcut băi nene! Da' NIMIC! Problema e că nu sunt doar ăştia! Şi ceilalţi sunt la fel! Adică oricine ar fi acolo sus, tot un căcat o să facă! Asta nu pricep mulţi lătrăi, care-i dau înainte cu jos băse. Nici mie nu-mi mai place de el pentru că-l păstrează pe handicapatu' ăla de boc care-i păstrează pe handicapaţii ăia de toţi ca miniştri şi alte specii care sug sângele poporului ca să nu spun altceva, că am zis că nu vorbesc porcos! Dar încet încet ajung să-mi dau seama că nu prea are ce să facă! E şi el murdar (cum de altfel sunt 99,99% din ăia de ajung pe sus), poate fi strâns de oo, aşa că face şi el cât poate! Nu prea poate să facă multe de fapt, drept pentru care face circ! Da' la rromani la place circu'! Daaa! Mult de tot! Şi asortat cu mult caca dacă se poate! Cu cât sunt mai murdare rufele spălate, cu atât mai mulţi se adună să vadă! Degeaba ne dăm de ceasu' morţii că vai dom'le că suntem şi noi europoeni, că ne civilizăm, ...
Cucu! Atunci când n-o să ne mai mirăm când citim o ştire ca asta, sau atunci când televiziuni ca KanalD n-o să mai aibă audienţă, sau când lumea o să se întrebe Cine dracu' e salam/puştiu/rocsi manelista, POATE atunci vom mai avea o şansă! Da' până atunci...

Mdea! Cam asta am mai făcut io în ultimu' timp! De gătit nu mai gătesc (cine ştie ce), de scris nu mai scriu, de mers pe jos nu mai merg, de tras de fiare nu mai trag, ... Pana mea! Trebui neaparat să-mi găsesc ceva de făcut în timpul liber, că altfel mă transform încet dar sigur într-un aparat de mers la servici!

Ai vă pup şi poate data viitoare voi scrie ceva mai vesel! Dar deoarece ăsta este blogu' meu, scriu pe el exact ce simt! Adică sunt independent!

Funny shit se întoarce

Hai sărumâna mă,
Întrucât iar me-am terminat treaba, am timp să mă plimb pe net! Din păcate, vineri şi azi, parcă ştiind că io n-am treabă, s-au găsit aştia să re-configureze nuş'ce pe la conexiuni, aşa încât nu prea a mers netu'! Da' se pare că acum s-a stabilizat (când zic acum, înseamnă acum 3 ore), deci am avut oleacă de încărcare!
Sătul de singurătate, m-am decis să mă înscriu şi io pe n sait din ăla de întâlniri! Adică aicişa! Tre' să completezi nişte răspunsuri şi gata! Da' se pare că nu le-a convenit nuş'ce pe la răspunsurile mele, că nu m-au acceptat!
Mi-au trimis şi un email:
















Cred că ar fi cazul să precizez, pentru securitatea mea fizică şi nu numai, că a fost doar o glumă, iar poza e luată de aici!

Şi acum altele:


















Sad, but true







Oooops! Loaţi aminte duamnelor şi domnilor, că se poate întâmpla oricui!

A stat, s-a concientrat, și-a tras o dușcă!


Cam atât pentru azi!
Vă pupă jean!

Injineru'

Bonjour mă copii,
În primul rând tre' să v-anunţ că nu io sunt ăla din titlu! Da' vă povestesc eu mai încolo ce și cum! Acum vreau să vă povestesc altele!
Cum ar fi că acum câteva seri, pe la 4 dimineața m-am trezit brusc! M-am uitat io buimac de jur împrejur încercând să-mi dau seama de ce m-am trezit! De obicei mă mai trezesc din cauza sforăiturilor (mele). M-am gândit că și acum e aceeași situație și m-am repezit la pernă să nu pierd prea mult din prețiosul timp de somn!
Ete kuku! Ți-ai găsit! Nu io eram cauza! Cauza ierea doi motani! `tu-le rasa mamii lor! S-au bătut ei oleacă (cred că atunci m-am trezit io), au luat o scurtă pauză și apoi s-au apucat de înjurat! Unu' pe celălalt! Știți și voi cum fac motanii când se-njură, nu? Ăștia stăteau

Ceva frumos

Bună ziua copii!
Încet încet am ajuns şi la postul cu numărul 100! De aceea m-am gândit ca în acest post să scriu ceva deosebit! Ceva frumos! Ceva aparte! Ceva care să rămînă în memoria colectivă drept postul 100!

Ceva deosebit! Ceva frumos! Ceva aparte! Ceva care să rămînă în memoria colectivă drept postul 100!

Gata! Am scris!

Ciao!

Plictisit, sictirit, obosit, ...

Hello my friends,
Cred că titlul e suficient de sugestiv! Nu prea mai am chef de nimic! Munca a devenit o rutină plictisitoare (mereu acelaşi tip de task-uri, aplicaţiile, deşi foarte complexe, sunt totuşi aceleaşi, modificările presupun aceeaşi şi aceeaşi paşi de urmat, ...), căldurile au tendinţa de a mă moleşi de tot, în pofida aerelor condiţionate de la birou şi de acasă, ...
Nu prea mai am chef să fac nimic! Gătitul a devenit o corvoadă, scrisul nu îmi mai oferă aceeaşi plăcere ca la început, ... Am intrat într-o pasă foarte proastă! Principalul motiv nu este rutina de la giob, nici căldura! Principalul motiv e faptul că sunt singur cuc! Mare lucru dacă nu-mi cumpăr o mâţă! Pe bune! Să am şi eu cu cine schimba o vorbă! Că vorbesc cu mine la greu! Dacă ar asculta cineva la uşa apatamentului ar jura că nu locuiesc singur! Eu întreb, eu răspund, eu mă cert, eu mă bucur, ... toate cu voce tare!


Colac peste pupăză,

Cum să vorbeşti FOARTE ieftin la telefon

Hai bună ziua copii!
Colegul meu Florin m-a învăţat cum să vorbesc aproape moacă la telefon!
Ştiu că sunt chestii pe care probabil mulţi le ştiu; auzisem şi io de ele când mai mergeam prin Italia dar nu m-a interesat subectu' atunci pentru că foloseam netu'. Dar mai sunt situaţii când netu' nu e de ajuns! Cum e cazu' la mine, că dacă vreau să vorbesc cu nevastă-mea nu aştept până seara când ajunge ea acasă şi deschide lectopu'! Şi uite-aşa am băgat banu' gros la oringi! Am dat la roming câte 2 meleoane pe lună cel puţin! Prost!
Revenind, acum folosesc ActionVoip!
În continuare voi explica exact ce trebuie făcut, poate mai există şi alţi fraieri ca mine (deşi mă tare îndoiesc, dar cine ştie?) care marcă banu' gros pe roming!
So, first step: se intră pe acel site şi se face cont (e moacă).
Pasu' doi: se downloadează şi se instalează clientul - adică softul cu ajutorul căruia veţi vorbi de pe calculator!








Pasu' trei: încarci contul cu 10 euro!
Pasu' patru: începi să vorbeşti!

Eu de exemplu vorbesc pe fix în România cu 2 eurocenţi pe minut! Iar pe mobil cu 5 eurocenţi pe minut! Dacă sun pe mobil aici, în Grecia, mă costă 3 eurocenţi pe minut!
Trai neneacă!
E foarte util când persoana pe care vrei s-o suni nu are acces la un net în acel moment!
Şi, cireaşa de pe tort: Make VoIP calls from your fixed / mobile phone! Adică suni de pe telefonul fix sau mobil la tarifu' ăsta! În funcţie de ţara unde vrei să suni trebuie să formezi un anumit număr (pe care îl afli de pe site)








apoi formezi numărul la care vrei să suni în ţara respectivă (bineînţeles in format internaţional, adica 004074....). Te costă pentru fiecare apel o taxă de conectare de 20 de cenţi, apoi tariful e de 2-3-4-5 cenţi pe minut (în funcţie de ţară sau reţea). Cu alte cuvinte, dacă eu sunt la undeva pe stradă, n-am net şi vreau s-o sun pe nevastă-mea şi să vorbesc cu ea mai mult de 10 minute, mă va costa 20 de cenţi plus încă 50 de cenţi (la un tarif de 5 cenţi pe minut). Total: 70 de cenţi! Adică 1 (un) minut şi oleacă în condiţii de roming!
Sub 2 minute cu oringiu' - 10 minute cu ActionVoip!

Papa roming!

Spor la treabă!

Aegina - ză land of ză fistik

Hello copii,
Aşa cum vă spuneam, sâmbătă am fost în insule! Mai precis am fost in insula Aegina! Cică e renumită în lume pentru fistic! Fisticul de Aegina!

Mai ţineţi minte când mă plângeam eu că am mers mult când am fost să mă întâlnesc cu amica aia de-a venit pe-aici? Ei bine, mă alintam! De ce zic asta? Pentru că sâmbătă am petrecut cam 9 ore pe drumuri! Da! 9 ore!
M-am trezit pe la 06:40 in dă morning cu grijă că plec în insule! M-am înduşat,

Cugetări

Bună seara copii!
În seara asta am chef de scris! Așa că țineți-vă bine!
În primul rând aș vrea să vă povestesc o fază tare la care am fost martor azi! După program am fost puțin prin Mall, la gură cască! Mi-era urât să mă duc acasă! M-am fâțâit io pe-acolo ce m-am fâțâit, am căscat și gura bine-înțeles (că doar de aia m-am și dus), când, la un momen'dat ce-mi văd ochii: una cu o rochiță scurtă! Ei și ce? o să întrebați! Păi rochița asta era scurtă, da' într-un mod ciudat: adică fata avea practic o bucă dezgolită complet! Deodată am început să aud niște zgomote, ca și cum ar fi căzut ceva mărunt pe jos! M-am uitat pe jos: erau plombele mele! Dacă

Ce mai zic, ce mai fac, ...

Bonjur copii!
Ce mai faceți?
Eu încă mai trăiesc! Nu mă pot plânge că trăiesc rău! Adică, în afară de faptul că sunt singur cuc, că tre' să le fac pe toate de unu' singur (gătit, curățenie, piața, ...), că mă muncesc ăștia în draci de câteva săptămâni, că-i o căldură pe-aici de te topești, că... (mai zic?), în rest sunt bine!
Oricum, eu sunt mai optimist din fire! Obișnuiesc să văd partea plină a paharului! Chiar dacă e doar un sfert, io p-aia o văd! Că dacă aș vedea partea goală, aș cam lua-o pe câmpii!

Nessebar, Bulgaria (partea II-a)

Hai bonjur copii!
Ştiu că e mai rar acum, da' asta-i treaba! Nu poţi fi boier forevăr! Mai tre' să şi muncesc! Şi mă muncesc ăştia în draci!

Hai să terminăm cu voiajul că acuş se termină vara şi eu n-am terminat de povestit!

Mai întâi să termin de povestit de la UACAparc că m-a comentat cuscru' și nu vreau să-mi aud vorbe dup-aia! Deci raftingu': prin parcul ăla, ca prin oricare alt UACAparc, este un râuleț care înconjoară parcul (de fapt

Nessebar, Bulgaria (partea I)

Bună dimineața copii!
Știu că nu am mai scris de o săptămână pe-aici, dar pur și simplu nu am mai avut timp! Au băgat ăștia în mine de m-au rupt! Nu am avut timp nici să mă duc la WC așa cum obișnuiam eu (a se citi în tihnă). Deci de prelucrat poze nici vorbă! Dar bănuiesc că trebuie să merit și eu cumva banii pe care-i iau, nu?
Dar gata cu văicăreala! Să încep serialul Bulgaria!

După toată alergătura din Paris, statul în picioare, mersul de dimineaţă până seara, statul pe la cozi, etc. a venit timpul să ne şi odihnim! Având deja hotelul rezervat, nu mai aveam nici o grijă decât să ne trezim

Ţăranu' român la Paris - Partea VII (adică ultima)

Hai bonjour copii,
E timpul să terminăm cu periplul nostru imagina in La cité de l'amour, că mai avem și altele de povestit!
Să-i dăm drumul deci!

Musée d'Orsay
După o masă copioasă era timpul pentru încă o porție de cultură, ca să îmi tihnească pateul, nu?
Așa că ne-am îndreptat încet încet spre muzeul D'Orsay! Nu mai pun poze și de pe drumul până acolo, că n-are rost! Doar amintesc pe fugă câte ceva: cum ieși de la Louvre, este o galerie cu obiecte de artă! Adică

Ţăranu' român la Paris - Partea VI b

Bună ziua copii!
Aşa cum am promis, continuăm cu partea a doua de la partea a şasea din ciclul peripeţiilor ţăranului româm (adică je) la Paris!

Aici era sufrageria:

Ţăranu' român la Paris - Partea VI a

Hai bonjour copii,
Azi vă voi povesti despre ultima zi de colindat prin Paris! În acea ultimă zi am vizitat muzeul Louvre şi muzeul D'Orsay. Prea multe cuvinte nu voi folosi, pentru că nu am! Pentru ceea ce am văzut, nu prea există multe cuvinte decât fabulos, opulent, lux, frumos, lux, opulent, artă, opulent, lux, ... şi cam atât!
Vreau să mai precizez (şi e valabil şi pentru celelalte articole despre Paris) că pozele sunt făcute de mine, adică de ţăranu' român, fără nici o pretenţie de a fi în vreun fel artistice, profi, sau mai ştiu eu cum! Am încercat să surprind o mică parte din ce a văzut ochiu' meu şi atât! Şi exact asta am făcut: am văzut ceva demn de remarcat, am apăsat pe buton! Bine, nu de fiecare dată, pentru că ar fi însemnat să umplu cardul de 4 Gb cu poze doar la Louvre sau la Versailles şi să nu mai am timp să mai fac nimic altceva! Deci ce vedeţi în poze