marți, 2 martie 2010

Buona sera

După cum ziceam, m-am mutat! Dar nu asta o să povestesc acum, ci despre cum au decurs "ostilitațile" luni!
Țara asta nu încetează să mă uimească în fiecare zi! Chiar când îmi trasasem în minte niște repere gen: oamenii de la firmă = foarte amabili, cel puțin deocamdată; proprietarul = un om extraordinar de săritor; oamenii din administrația publică = câh; circulația metroului/trenului = aleatoare; etc., ei bine, tocmai atunci am avut iar parte de surprize!
Cum povesteam mai deunăzi, a venit proprietarul luni dimineață și m-a luat de la hotel pentru a merge la fisc, a termina cu actele și a-mi lăsa bagajele la apartament! Buuun! Am anunțat eu la firmă încă de vineri că e posibil să lipsesc o jumătate de zi, am mâncat bine dimineață, am băut o cafea, mi-am scuipat de trei ori în sân și am purces la drum!
Am ajuns la fiscul celălalt! Acolo liniște si pace! Am crezut că lunea nu lucrează cu publicul! Chiar mă gândeasm la asta pe drum! Jur! Când mă pregăteam să mă întorc rânjind la proprietar să remarc treaba asta, numai ce-l văd că merge omu' la ghișeu, vorbește cu cucoana aia, aia foarte amabilă, ... Ma gândeam că e amabilitatea ăluia de-ți spune: tocmai ai pierdut avionul și următorul este peste o săptămâna! Dar nu! DECI NU!
Doamna aia chiar ne servea! Mi-a făcut omu' semn că să merg cu actele! S-a uitat tanti pe ele și mi-a atras atentia că este greșită o literă la numele lu' taică-miu (Nicolai in loc de Nicolae, că așa a scris asistenta)! Chiar a modificat ea pe hârtiile ălea, înainte de a face eu vreun gest (nu că aș fi putut face vreun gest de bulversat ce eram - vă dați seama: tocmai mi se răsturnase sistemul de valori) și lăsându-mă cu gura din ce în ce mai căscată! Cred că am atins limitele de căscare a gurii, că a inceput să mă doară falca! Am scupat-o (în gând, ofcors) ca să n-o deochi, mi-am incrucișat degetele de la mâna stângă la spate, și am asistat tâmp la terminarea actelor în doar 10 minute cu tot cu xeroxarea unei hartii!

Gata! Sunteți liberi! Mă rog, cred că asta a zis în greaca lor minunată!
...
...
Domnu'! Puteți pleca! Tot în greacă!

Mă ciupesc, îl rog pe omu' să mă ciupească, deci nu visez! Țineam în mână hârtia (ba nu, nu hârtia, ci HÂRTIA) cu tax-pei nambăru' de parcă era biletul câștigător la loto!
Mă uit la ceas: nouă și zece! La nouă ajunsesem, iar la nouă și zece ieșeam buimaci din sediul fiscului! Mi-a atras atenția să nu cumva să pierd HÂRTIA pentru că tre' să vin iar cu proprietarul și cu toate hârtiile ca să iau alta!
Și gata!
Dacă tot am terminat așa repede, am fost și la sediul lor OTE să transfer telefonul fix pe numele meu (că doar am tax-pei nambăr, nu?) și să fac contractul la internet, după care am fost la apartament să las bagajele, și apoi m-a dus omul la birou!
În total o oră și oleacă întârziere! Asistentele-secretare zâmbeau pe sub mustață când m-au văzut așa repede! Cred că și puneau pariuri ce mi s-o mai fi întâmplat de data asta! Le-am stricat repede pariurile arătându-le HÂRTIA! Cam asta a fost toată treaba cu închiriatul, mai precis cu hârtiile și formalitățile! SPER!
Mai am de trecut hop-ul cu internetul, adică trebuie să aștept până joi sau vineri ca să mi-l activeze! Nesperat de repede și aici! Partea bună e că mi-au dat modem cu router wireless încorporat! MOACĂ!
Noroc și cu Florin, că mi-a adus băiatul un modem de COSMOTE ca să am și eu net pana vineri!
Și uite-așa am net ca să mai scriu pe-aici!
Despre apartament vă povestesc mâine, că acum e târziu și ma bag la nani!

Vă poop pă toți!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu